Două eșecuri dacă nu fac colapsul să se apropie: miercuri Galibierul, ieri Izoardul, cele două dealuri alpine legendare ale Turului au stins visele lui Fabio Aru la tricoul galben și totodată la podium. A fost o predare lentă, dureroasă, inevitabila cea a sardinianului, care nu mai avea nici picioare, nici însoțitori - dar aceasta nu este o noutate de ieri - când drumul a intrat în scenariul impresionant al deșertului Casse, o bucată de peisaj lunar donat. la ciclism pentru a-și scrie cele mai frumoase legende. Prima gaură la trei sferturi de sus a fost creată de șutul lui Romain Bardet printre nume mari: o mutare așteptată care nu i-a surprins pe Froome și Uran dar care i-a scos imediat din viteză pe Aru.
Italianul a încercat să reacționeze dar nu și-a mai ajuns din urmă pe cei trei rivali ai săi care și-au asigurat podiumul în ultimii km grei ai Izoardului, expulzându-l definitiv pe liderul Astanei în tricoul tricolor. Odată ce Aru a fost scos, Bardet și Uran nu au mai putut să-și facă griji tricoul galben. Într-adevăr, a fost Froome, după ce a trimis-o pe Landa la recunoaștere, să atace balansându-și picioarele, așa cum doar el știe să facă: ar fi putut fi soluția finală a Turului, făcând proba cu cronometru de la Marsilia complet inutilă, dar de data aceasta Bardet și Uran s-a priceput la agățat tricoul galben care, alături de Landa, îi urmărea pe cei doi pasionați: Atapuma – supraviețuitor al evadării a vreo cincizeci de alergători născuți înainte de Cote des Demoiselle Coiffées și depășiți de Vars care căuta un succes de prestigiu în ziua de sărbătoarea națională a Columbiei – și Barguil care a fost cel mai rapid și mai viu în urmărirea lui, onorându-și tricoul alb cu buline roșii în calitate de lider al alpiniștilor.
În spatele doar lovituri și înfruntări care nu l-au deranjat pe Froome care vede din ce în ce mai aproape al patrulea succes din Tur. Au servit doar la îngreunarea decalajului lui Aru care, în lipsa coechipierilor – ultimul care a renunțat a fost kazahul Luțenko trimis să atace. Vars și apoi închis în mijlocul Izoard fără nici un folos pentru italian – el căuta cu disperare alianțe ocazionale: cu el mai era și Quintana care, însă, este mai mult o povară decât un ajutor în zilele noastre. În fața lui Warren Barguil, el și-a arătat clasa de grimpeur apucând și lăsând-o pe Atapuma care s-a consolat precedând, ca într-un sprint mare, pe Bardet și Froome și pe Landa care îl prinsese din urmă.
Pentru francez, un triumf care îl repetă pe cel al lui Foix și care îl candida să fie protagonist în cursa pentru tricoul galben din viitoarele Tururi. Un succes istoric pentru că Izoard este muntele legat de marile nume ale ciclismului: primii și solitari campioni precum Coppi și Merckx au trecut prin el, aici sus, în 1953, el a construit succesul în primul său Tour Louison, eliberând francezii de coșmarul Dominație italiană (cu Bartali în 1948 3 cu Coppi în 1949 și 1952) și elvețian (Kubler în 1950 și Koblet în anul următor). Acum francezii cu un Barguil de această dimensiune se simt mai aproape de ziua în care să câștige din nou Turul, care nu a mai văzut un transalpin în tricoul galben la Paris din 1985.
Și pentru a le mângâia speranțele mai este și Bardet care ieri l-a ars pe Froome în sprint și l-a precedat pe Uran cu 2" a câștigat un bonus de 4", doar cât să reducă decalajul de la tricoul galben la 23" și să asigure locul doi care nu mai este în coabitare cu Uran acum al treilea la 29” de la Froome, dar care în cronometru ar putea răsturna rezultatul mic decis de Izoard în favoarea lui Bardet. Până la urmă, Froome îl consideră și pe columbian, un excelent cronometru, ultimul obstacol posibil în calea celui de-al patrulea triumf galben al său. Aru, care a terminat pe locul 13 la 1'22 de la Barguil, precedat tot de Contador și de Quintana, a alunecat pe locul cinci în clasament, depășit tot de Landa.
