Există un sector care astăzi mai mult ca niciodată în Europa pare să aibă nevoie să-și schimbe regulile și să-și renunțe pentru a obține o nouă raționalitate: sectorul telefoniei, care vizează o consolidare bazată pe reducerea numărului de protagoniști, care astăzi este în jur de o sută cincizeci (în douăzeci și șapte de țări), reflectând o mare și dăunătoare fragmentare.
Mai presus de toate, ei intervin pentru a contracara acest proces autorităților și un cadru de reglementare hotărât complex. Cu toate acestea, ceva a început de curând să se miște, odată cu căutarea unor acorduri comerciale care au dus la autorizarea unor societăți mixte și la avansarea partajării rețelelor, partajarea rețelelor.
Cu toate acestea, rămâne posibilitatea unor acorduri transnaţionale sau fuziuni între foşti operatori monopolişti este departe la orizont, care navighează cu toții în ape proaste, împovărate de datorii enorme, printre care se remarcă datoria de treizeci de miliarde Telecom Italia.
Există un aspect pozitiv, într-un sector care pare să avanseze la vedere, și este expansiunea continuă a tehnologiilor de comunicare, și masificarea progresivă și crescândă a acestora, indiferente la criză. Pentru a profita la maximum de potențialul acestei creșteri, ar fi însă nevoie de investiții mari în infrastructura de bandă largă, investiții cuantificabile la aproximativ 300 de miliarde de euro și care, poate, protagoniștii telefoniei europene, din cauza reglementărilor încurcate și a prețurilor prea mari, nu vor putea susține.
