Faptul că între Guvernul și șoferii de taxi au fost ambii întâlniți a acord nu face ca o reflecție asupra a ceea ce sa întâmplat să fie mai puțin urgentă. Greva sălbatică și nedeterminată a taximetriștilor (în acest context este puțin important să stabilim dacă avem de-a face cu muncitori în general sau cu mici întreprinzători), care a durat cinci zile, repropune „vexata quaestio” a reglementarea grevei în serviciile publice.
Alte ocazii a avut loc imediat o reacție puternică din partea presei și s-a deschis o dezbatere, de data aceasta comentatorii s-au mișcat cu o oarecare întârziere, poate până acum obișnuiți sau distrași de evenimentele politice care par mai urgente pentru că sunt capabile să submineze stabilitatea satul. Cetăţenii au îndurat cu spirit de resemnare, cine ştie care vor fi consecinţele (dacă există) în numirile electorale.
Întrebarea este foarte serioasă pentru că, indiferent de fond, soluționarea conflictelor care inevitabil apar într-o societate complexă care suferă nu doar efectul globalizării, ci și mai mult, difuzarea noilor tehnologii care au un efect profund asupra structuri tradiționale de activități și servicii productive și, dacă nu sunt guvernate, traumatizează piața muncii.
În cazul în discuție nu ne confruntăm, cel puțin la noi, cu ipoteze fezabile pe termen scurt care să pună la dispoziție taxiuri fără șofer conduse de roboți, dar faptul că sunt în curs de desfășurare studii experimentale importante nu este o problemă.
Puterea foarte puternică de negociere pe care o are această categorie (chiar dacă nu este singurul) este capabil să deranjeze viața marilor orașe. Este izbitor că în ultimele zile nu numai că am asistat la acte de violență și intimidare, dar că presupusa garanție pentru bătrâni, handicapați, bolnavi s-a dovedit a fi puțin mai mult decât o declarație de propagandă încredințată bunului simț civic al unui număr limitat de taximetriști.
Definirea regulilor de exercitare a dreptului la greva (un drept individual dar exercitat colectiv) serviciile publice nu pot rămâne o foaie albă care nu se scrie niciodată. Aceste reguli pot fi cu siguranță precedate de coduri de autoreglementare sau acorduri intersindicale, dar ele trebuie apoi să devină o adevărată lege, așa cum afirmă „cea mai frumoasă Constituție din lume” și să prevadă nu numai metodele de convocare și desfășurare a grevei. dar şi sancţiuni în caz de încălcare a regulilor.
Astăzi singurul instrument eficient este preceptul al Prefectului, dar nu este întotdeauna ușor de aplicat. Necesitatea unor norme eficace care să reglementeze exercitarea dreptului la grevă în întregul sistem al serviciilor publice este independentă de fondul pretențiilor sau al unui litigiu existent și trebuie să se aplice taximetriștilor, precum și altor categorii de lucrători și întreprinderi. . Din păcate, în trecut, prea multe categorii au aruncat cuțitul șantajului electoral în untul guvernelor și administrațiilor locale slabe și resemnate. Dar dacă analiza că aceste crize au o origine structurală este adevărată, aceasta este și mai inacceptabilă atât pentru că cei mai slabi cetățeni plătesc prețul, cât și pentru că neguvernabilitatea țării este agravată. Nu realizăm că nici măcar luptele corporative legitime riscă să se prăbușească în peretele unui proces de transformare de neoprit.
Taximetriștii au multe motive dar și unele greșeli (grave).. Dacă lumea se schimbă, este necesar să guvernăm schimbarea, până la urmă taximetriștii sunt cei care cer reguli împotriva concurenței neloiale. Au perfecta dreptate cand denunta evaziunea fiscala a Uber, dar ce zici de refuzul de a accepta emiterea bonului fiscal? Până la urmă și disciplina grevei este o regulă care nu poate fi respinsă în principiu. Microlumea taximetriștilor se confruntă cu contradicții și preocupări care trebuie înfruntate cu echilibru și determinare. Punctul slab constă în instituțiile de la toate nivelurile chemate să răspundă nu numai pentru buna guvernare, ci și pentru capacitatea de a construi viitorul. Acuzam Europa ca ne ataca cu atitudine „contabila” cand cere o ajustare a conturilor cu 0,2% din PIB. Dar putem răspunde cu reforme eficiente pentru a îmbunătăți grad scăzut de concurență în servicii care constituie una dintre cauzele nivelurilor modeste de creștere ale țării noastre?
