Agenției de rating de credit, Standard & Poor's, chiar nu i-a plăcut manevra de 47 de miliarde prezentată de guvernul italian. Nici piețelor de valori mobiliare, dacă este adevărat că judecata S&P cu privire la riscul menținerii datoriei italiene s-a reflectat prompt în cotația BTP-urilor, principalele titluri emise de Trezoreria Italiei. Diferența (spread-ul) dintre randamentul acestor cupoane și echivalentul lor german, Bund-urile, reprezintă riscul relativ al unui default italian față de un faliment german. În ultimele zile, spread-ul crescuse la peste 200 de puncte de bază, cea mai mare cifră din ultimii 15 ani. Aceasta înseamnă că o obligațiune italiană trebuie să plătească cu 2% mai multă dobândă decât o obligațiune pe 10 ani emisă de Berlin.
Dimineața, spread-ul BTP a crescut cu 3 puncte de bază, de la 183 la 186. O dată semnificativă și în contrast: în aceeași perioadă de timp, Irlanda, Portugalia și Spania au înregistrat o îmbunătățire a încrederii în ele și o reducere a spread-ului lor față de Bund cu aproximativ 4 puncte.
