„Cinci miliarde au fost literalmente aruncate în vânt. Creșteri atât de apropiate și drastice ale dobânzilor nu fac decât să genereze panică”. Opinia istoricului economic, Julius Sapelli, profesor la Universitatea de Stat din Milano și un mare expert în țările din America Latină, nu lasă loc de interpretare asupra mișcărilor băncii centrale argentiniene. Bancherii au a crescut ratele dobânzilor de trei ori într-o săptămână, ducându-le la 40%, cheltuind 5 miliarde de resurse publice pentru a susține moneda. Cu toate acestea, devalorizarea nu s-a oprit.
Argentina atrage din nou interesul internațional, dar din motive greșite. Deși toată lumea spera că „rețeta Macri” va începe să dea roade, Buenos Aires se confruntă cu o nouă criză și să lupte cu fantomele trecutului recent. Cele din default-urile din 2001 și 2014 care și astăzi nu au încetat să fie înfricoșătoare. După înfrângerea peronismului, țara se confruntă din nou cu o devalorizare a monedei și cu intervenţia acelui Fond Monetar Internaţional pe care cetăţenii îl privesc cu suspiciune neschimbată.
În acest interviu acordat FIRSTonline, Sapelli analizează noua urgență argentiniană pentru a înțelege mai bine cauzele acestei crize, dar și consecințele care poate apărea în viitorul apropiat.
Profesor Sapelli, Argentina este din nou în haos. De data aceasta ceea ce este alarmant este colapsul monedei care in zece zile a pierdut 15% fata de dolar. Care sunt cauzele speculațiilor puternice asupra pesoului argentinian?
„Cauzele sunt multe. Prima, care este adesea trecută cu vederea și subestimată, este că Argentina nu și-a recăpătat încă credibilitatea, dar nu în străinătate, ci pe plan intern. Statul, politica și economia nu au credibilitate în ochii cetățenilor înșiși. Argentinienii, atunci când au lichidități disponibile, depun în continuare o parte din banii lor în Miami sau într-o bancă din SUA. Este o caracteristică a acelor țări din America de Sud în care statul nu are legitimitate și Argentina se numără printre ele. Cele două valuri teroriste, în special cel de-al doilea de la mijlocul anilor 'XNUMX care a fost urmat de dictatura militară, au provocat un șoc din care încă nu au ieșit clasele conducătoare, dar și clasa de mijloc.
Contribuie și problemele de stabilitate parlamentară cu care se confruntă președintele. Macri nu are majoritatea în Parlament și nu a găsit o modalitate de a coexista cu diferitele organizații sindicale. Dacă la toate acestea adăugăm vicisitudinile dolarului care au repercusiuni imediate asupra stabilității pesoului din motivele enumerate, criza este servită.
Argentina încă trăiește în trecut, în perioada de Consiliu monetar și cursul de schimb fix dintre dolarul american și peso argentinian care a provocat criza îngrozitoare din 2001. La nivel tehnic, Consiliu monetar a dispărut, dar încă mai există simbolic și în ceea ce privește comportamentul investitorilor cu efectele asupra monedei care sunt în fața ochilor noștri”.
Este Buenos Aires aproape de implicit din nou?
„Argentina este implicită dacă FMI permite Argentinei să intre în default. Nu este vorba doar de a susține datoria Buenos Aires, ci mai presus de toate de a exercita una suasiunea morală pe mari grupuri de investiții, fonduri etc. pentru a împiedica capitalul să părăsească Argentina. FMI internațional are puterea de a face acest lucru pentru că totul depinde de marea tehnocrație economico-liberală internațională. În concluzie, putem spune că Argentina este în mâinile lui Christine Lagarde”.
Cum judeci deciziile băncii centrale argentiniene din ultima săptămână: au fost cu adevărat necesare 5 miliarde pentru a susține moneda și trei majorări consecutive ale dobânzii în atât de câteva zile? Nu au existat alternative mai eficiente și mai puțin radicale pentru a opri devalorizarea?
„Acele cinci miliarde au fost literalmente aruncate în vânt. Creșterile dobânzilor atât de apropiate și atât de puternice generează doar panică. În opinia mea, a fost necesar să demonstrăm fermitate, să mergi direct la Washington pentru a negocia mai degrabă decât să facem astfel de mișcări. Macri trebuia si el sa se mute, sa foloseasca capitalul de credibilitate pe care il dobandise in strainatate, dar acest lucru nu s-a facut sau s-a facut abia mai tarziu. Dar în afară de acest ultim aspect, comportamentul bancherilor centrali este absolut inadecvat, atât în ultima săptămână, cât și înainte”.
Apropo de Macri, cum evaluezi cei doi ani și jumătate de președinție?
„Macri a eșuat. După prăbușirea partidului radical și pierderea unui lider de calibrul lui Alfonsin, Buenos Aires nu mai are un partid respectat internațional, cu mari tradiții de tip socialist-moderat.desarrollista capabil să atragă încrederea, ceva care cântărește foarte mult destinul Argentinei. În urmă cu doi ani și jumătate, Macri era cel mai puțin rău și de aceea trebuia susținut. Până în prezent nu există nimeni care să-l poată înlocui și de aceea trebuie sprijinit, dar pentru a garanta stabilitatea instituțională Argentina are nevoie de mai mult”.
În ciuda reformelor, cheltuielile publice rămân foarte mari, deficitul depășește 7%, iar inflația este la 25%. Trebuie să facem mai mult sau este doar timpul?
Nu cred că termenul de „reformă” poate fi folosit pentru prevederile făcute de președintele argentinian. Reformele favorizează creșterea economică, iar a dumneavoastră nu. Există modalități și mijloace de a aborda problema datoriei publice, dar mai întâi trebuie să vă gândiți la investiții și la creștere. A folosit o politică liberală care nu mai este fezabilă. S-a comportat ca și cum ar fi în ton cu economiile mondiale de acum 10 ani. Acea lume nu mai există, ne întoarcem la o economie mixtă și Macri, pentru a stimula creșterea, ar fi trebuit să atragă capital prin această nouă dialectică.
Nici măcar nu a reușit să exploateze resursele naturale. În acest context, era loc de a crea un venit mic din petrol care ar fi putut susține economia și ar fi preferat în schimb să urmeze calea liberalizării. Nu a reușit să gestioneze relația dintre centru și periferie, ponderea provinciilor care reprezintă „un emfizem pulmonar al cheltuielilor publice inutile și parazitare”. Politica economică pe care a urmat-o a fost greșită și acum s-a întors împotriva lui”.
A început o fază descendentă din punct de vedere politic pentru omul care a învins peronismul?
„Peronismul este cancerul Argentinei, faptul că a reușit să-l învingă este cu siguranță bine pentru țară. Ulterior, însă, a trebuit să urmeze o politică economică care să favorizeze creșterea și stabilitatea monetară, întărind încrederea cetățenilor în propria monedă. Din păcate, nu a reușit să o facă”.
Revenind la actuala criză monetară, există armonie între banca centrală și președintele Macri sau se află pe poziții diferite?
„Ați atins un punct central al problemei. Nu există armonie, nu există coordonare între institutul central și guvern. Este adevărat că mulți consideră că independența băncii centrale este esențială, dar într-un astfel de caz trebuie să existe dialog, cooperare, o strategie comună între părți care nu s-a văzut în acest caz”.
Președintele Macri a cerut din nou ajutorul Fondului Monetar, declanșând proteste puternice în rândul populației care vede din nou fantomele trecutului. Ce parere aveti de aceasta alegere?
„Pentru a evita reacția negativă a cetățenilor, Macri ar fi trebuit să pregătească această mișcare mai devreme. Trebuia să meargă în Parlament, să se coordoneze cu Banca Centrală, să explice țării de ce urma să solicite un împrumut. Mai presus de toate, să spun că actualul este un împrumut care are o conotație diferită de cele impuse de sus în epoca Kirchner, pe scurt, trebuia să fie vorba de politică. Numai așa ar fi evitat protestele populare. În ceea ce privește decizia însăși, cererea către FMI este inevitabilă pentru a preveni prăbușirea, nu a existat altă cale”.
