Astăzi este o aniversare crucială pentru istoria economiei. The 15 august 1971, de la reședința Camp David, a anunțat președintele american Richard Nixon sfârşitul convertibilităţii dolarului în aur, începută în 1944 cu acordurile de Bretton Woods.
Sistemul monetar născut la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial prevedea un mecanism de curs valutar fix cu dolarul ca punct de referință, deoarece este, la rândul său, legat de aur. Băncile centrale ale diferitelor țări au fost așadar obligate să intervină pe piață pentru a menține paritățile stabilite. Scopul a fost evita excesele speculative limitând mobilizarea mai largă a capitalului. În acest fel, SUA sperau să o facă prevenirea crizelor sistemice precum cea care a început în 1929 și a continuat în anii XNUMX cu Marea Depresiune din Statele Unite.
La începutul anilor XNUMX, însă, scenariul se schimbase radical. Trezoreria SUA a fost epuizată din cauza cheltuielilor legate de războiul din Vietnam. Pentru a finanța conflictul, SUA au folosit 12 de tone de aur, punându-și rezervele de aur în pericol. Nixon a decis atunci să iasă din strânsă: prin anularea convertibilității dolarului în aur, Statele Unite s-au întors liber să tipăriți bani fără obligaţia de a deţine o cantitate de aur egală cu biletele verzi introduse pe piaţă.
Din punctul de vedere al cuferelor publice americane, mișcarea lui Nixon a fost o mană cerească, în timp ce pentru sistemul monetar global s-a dovedit a fi un cutremur fără precedent: dintr-o dată au dispărut toate certitudinile, iar cursurile de schimb au revenit să fluctueze fără restricții.
Sfârșitul Bretton Woods a marcat astfel începutul o perioadă de mare instabilitate valutară și speculații financiare. Și pentru Italia a fost o schimbare decisivă, ale cărei consecințe le suferim și astăzi: din acea zi în urmă cu 49 de ani, de fapt, guvernele au fost din nou libere să practice devalorizări competitive niste monede. Mecanismul fundamental de la originea exploziei datoriei publice italiene.
Citiți povestea acelei zile de 15 august 1971 în raport semnat de Ernesto Auci.
