Banca este sigură, cel puțin deocamdată. Îndrăznețul 4-3 cu care Roma a învins-o pe Spezia, de fapt, îi permite lui Fonseca să arhiveze cel mai bine o săptămână foarte complicată, cea mai grea de când a stat pe banca lui Giallorossi. Cele 3 puncte, însă, net de numeroasele greșeli defensive, demonstrează că echipa, sau măcar o parte din ea, este cu portughezul, altfel la 3-3, care era imediat în timpul liber, nu ar fi fost reacție care a dus la al patrulea și decisiv gol al lui Pellegrini. Problema unui vestiar divizat rămâne, după cum demonstrează standul lui Dzeko, acum despărțit acasă: Friedkins, cu o săptămână înainte de încheierea perioadei de transfer, sunt chemați să ia o decizie definitivă, pentru că a se gândi la o conviețuire de acest tip este aproape imposibil, dar cu siguranță Fonseca, după răspunsul echipei sale (mai ales emoțional), a câștigat câteva puncte.
„A fost un moment emoționant, ar fi fost o nedreptate să nu câștigăm acest meci – a comentat antrenorul Giallorossi -. Am meritat cele trei puncte și în momentul golului decisiv am arătat că suntem cu toții uniți. Dzeko? Am vorbit deja despre acest subiect și nu vreau să spun mai multe, important este ceea ce am făcut și marea victorie a echipei.” Meci nebun la Olimpico, după cum se vede din suișurile și coborâșurile emoționale continue, explicate perfect de finalul 4-3. La un moment dat, Roma părea că și-a făcut-o a lor, lansată de dotajul lui Borja Mayoral (17’ și 52’, semn bun în ziua în care trebuia să-l înlocuiască pe Dzeko) și de primul gol al lui Karsdorp în Serie A (55’), dar Spezia, care marcase deja în prima repriză cu Piccoli (24’), a redus diferența datorită lui Farias (59’), forțându-l pe Fonseca într-o finală jumătate de oră cu adevărat dureroasă.
Giallorossii au fost aproape de a face 4-2 de mai multe ori, dar în minutul 90 Verde a făcut o pasă pentru a-l bate joc de Pau Lopez iar alături de el antrenorul portughez, mai aproape de a fi demis decât oricând. Acolo, însă, am văzut toată dorința de a reacționa a Romei, care s-au aruncat în masă în zona ligurienilor, fiind răsplătiți de tap-in-ul lui Pellegrini, copleșit la propriu de îmbrățișările coechipierilor și staff-ului tehnic (92’). O scenă care mărturisește o mare unitate, cel puțin din partea celor care au urcat pe teren: clubul, chemat să facă alegeri foarte complexe în câteva zile, nu o va putea ignora. Rezultatele Romei și Atalantei fac provocările de astăzi și mai delicate pentru Napoli și Lazio, chemați să învingă pentru a reduce diferența față de milanezi, dar și, dacă nu mai presus de toate, pentru a evita pierderea terenului în Liga Campionilor. Mai mult, Gattuso trebuie să pună capăt cât mai repede înfrângerii din Supercupă: programul strâns, de altfel, este greu de împăcat cu perioadele de reflecție.
Meciul din deplasare de la Verona (15), în acest sens, promite a fi un test absolut de încredere, și pentru că oamenilor lui Juric, după cum știm, cu siguranță nu le place să le facă viața ușoară adversarilor. Pe scurt, capcana este orice altceva decât ascunsă, dar Napoli, care între timp l-a vândut pe Milik la Marsilia și va face același lucru mâine cu Llorente la Udinese, l-a găsit în cele din urmă pe Osimhen, care a dat negativ la ultimul tampon și este gata să se alăture azi colegilor săi, deși doar de pe bancă. Gattuso știe că echipa sa a cheltuit mult, dar pare orientată spre confirmarea tipului 4-2-3-1 cu Meret în poartă, Di Lorenzo, Manolas, Koulibaly și Hysaj în apărare, Demme și Bakayoko la mijloc, Lozano, Zielinski și Insigne pe trocar, Petagna în atac.
Juric, după o săptămână petrecută gândindu-se doar la Napoli și așteptând Lasagna (dar directorul general al Udinese Marino a negat-o ferm), va răspunde cu un 3-4-2-1 cu Silvestri între stâlpi, Dawidowicz, Gunter și Magnani în defensivă. departament, Faraoni, Tameze, Ilic și Dimarco la mijloc, Barak și Zaccagni în spatele atacantului singuratic Kalinic. O victorie aproape obligatorie și pentru Lazio, așteptat de perfidul meci de acasă cu Sassuolo (18). Biancoceleștii vin de la trei succese consecutive (patru ținând cont și de Cupa Italiei), dar greșelile din ultimele luni obligă la o nouă accelerare, sub sancțiunea riscului participării în următoarea Ligă a Campionilor. Viața lui Inzaghi a fost însă complicată încă o dată de absențe, care îl vor lipsi de Luiz Felipe timp de două luni și de cel puțin două săptămâni de Luis Alberto, care a fost operat în ultimele zile de apendicită.
„Venim dintr-o perioadă excelentă și dintr-o serie foarte bună de victorii, dar din păcate în fotbal sunt evenimente neașteptate precum cel al lui Luiz Felipe sau Luis Alberto – a confirmat antrenorul biancoceleste -. Trebuie să ne gândim la Sassuolo care este un adversar foarte formidabil, chiar dacă trebuie să căutăm ceva pe piață care să ne ajute în momentul în care Luiz Felipe va lipsi”. Așteptând să înțelegem care vor fi mișcările lui Tare (Papastathopoulos și Todibo sunt cele mai tari nume), Lazio este chemată să învingă echipa emiliană a lui De Zerbi, care la rândul lor sunt hotărâte să recâștige victoria care lipsește din 6 ianuarie. Pentru a realiza acest lucru, Inzaghi se va baza pe un 3-5-2 cu Reina în poartă, Patric, Acerbi și Radu în apărare, Lazzari, Akpa Akpro, Lucas Leiva, Milinkovic-Savic și Marusic la mijloc, Immobile și Caicedo în atac.
Absențe grele și pentru Sassuolo, care va trebui din nou să se descurce fără Berardi și Boga: De Zerbi va viza un 4-2-3-1 cu Consigli între posturi, Toljan, Marlon, Ferrari și Rogerio în defensivă, Obiang și Locatelli la mijloc, Traoré, Djuricic și Haraslin în spatele singuratului atacant Caputo, în căutarea unui gol care nici măcar nu mai este disponibil din 23 decembrie.
