Roma și Napoli nu renunță. Dacă cineva dorea un răspuns de la primii urmăritori ai liderilor Juventus, cu siguranță nu au fost dezamăgiți: Giallorossi și Azzurri au câștigat două victorii foarte importante, dând astfel un semnal bianconerilor (încă ferm la comandă) și, mai ales, celor urmărind în clasament.
Duminica viitoare va avea loc o ciocnire între Inter și Roma care promite scântei, dar și una între Napoli și Atalanta care, clasament în mână, are substanțial aceeași valoare: apariția cu cele 3 puncte de ieri, pe scurt, garantează măcar un avantaj psihologic. din start.
Mai presus de toate, giallorossii sărbătoresc, menținând un loc secund extrem de important în clasament. Învingerea lui Torino nu a fost evidentă, mai ales după ce i-am văzut pe toți urmăritorii direcți câștigând. Dar Roma, deloc epuizată de angajamentul european de joi, a știut să abordeze meciul cu mare concentrare și angajament, nu întâmplător s-au trezit cu 2-0 după nici măcar 20 de minute de joc.
Obisnuitul Dzeko (10’) a degajat impasul, dublandu-l pe Salah (17’): doua goluri foarte frumoase, dar nici pe departe comparabile cu bijuteria lui Paredes, splendid in strapungerea poarta lui Hart cu o racheta sol-aer din zona exterioara ( 66’). Golul lui Maxi Lopez a fost folosit doar pentru scorul meciului (84'), la fel ca şi cel al lui Nainggolan (91'), încă un centru în acest sezon foarte prolific.
„Băieții au fost buni, după victoria din Europa League a existat riscul să nu avem ritmul potrivit – a comentat Spalletti – În schimb am intrat imediat bine în joc, apăsând din primul minut și arătându-ne calitățile. Trebuie să continuăm așa, încercând să vedem victoria ca pe o cicălire continuă”.
Zi pozitivă și pentru Napoli, care a scăpat astfel de gunoiul madrilen găsind un succes foarte important la Verona. Echipa lui Sarri a fost chemată să câștige la puncte în clasament, desigur, dar și să depășească problemele apărute în cursul săptămânii, când De Laurentiis a tunat împotriva tuturor și a tuturor (mai ales cu Sarri) pentru înfrângerea cu Real.
A fost nevoie de un test de caracter pentru a uita sau măcar a lăsa toate acestea deoparte și azzurrii au găsit-o, deși cu o performanță cu două fețe. De altfel, prima oră a lui Napoli a fost excelentă, deloc surprinzător închisă pe un 3-0 care ar fi putut fi și mai larg.
Dar după golurile lui Insigne (splendidul său șut cu piciorul drept „alla Del Piero” în minutul 31), Hamsik (38’, exploatând o mizerie de Gobbi și Sorrentino) și Zielinski (58’, șut deviat de Spolli), Azzurri au arătat scăderea obișnuită a concentrației care ar putea chiar redeschide jocul.
Golul lui Meggiorini (72’) a fost urmat de mai multe ocazii pentru Chievo: nu va fi niciodată un contra-meci dar sentimentul că, în cazul egalului 2-3, finala ar fi luat foc este destul de puternic. Totuși, cea de la Napoli rămâne o duminică festivă, totuși pătată de niște umbre.
În primul rând performanța lui Pavoletti, lansată de Sarri și dovedindu-se încă o dată a fi un corp străin la mecanismele 4-3-3 albastru, iar apoi rigiditatea antrenorului însuși: e bine să perseverezi cu ideile, dar din când în când un pic de mai multă flexibilitate tactică (de ce să nu treci la un sistem mai defensiv în finală?) nu ar strica.
