Astăzi, Camera votează din nou proiectul de lege Boschi pentru reforme constituționale, inclusiv revoluția Senatului pentru a depăși bicameralismul perfect. Este vorba despre al patrulea vot până acum și nu va fi ultimul: vor mai fi două, în Senat și apoi din nou la Montecitorio. Astăzi, însă, este pasajul decisiv în care pachetul de reforme este închis formal: următoarele și ultimele vor fi, în esență, la vedere nevăzute, pentru a respecta vremurile prevăzute.
Procesul prevederii, în orice caz, se va încheia abia în toamna viitoare, când italienii vor fi chemați să decidă dacă vor respinge sau nu modificările aduse Cartei. „În octombrie va avea loc în mod rezonabil referendumul final – a anunțat el ieri Matteo Renzi în prima știre electronică către membrii Partidului Democrat din 2016 -, pur și simplu italienii și nimeni altcineva vor decide dacă proiectul nostru este bun sau nu”.
Într-un interviu acordat Tg1, premierul a susținut că nu este „un vechi politician atașat de scaunul său”, adăugând că va trage „consecințele” în cazul respingerii referendumului. Consultarea, în schimb, „nu este un plebiscit: ani de zile clasa politică nu a făcut nimic, acum un nou guvern a încercat să facă unele lucruri. Dacă cetățenii nu sunt de acord cu reformele constituționale, care sunt mama tuturor bătăliilor, au dreptul să spună acest lucru”.
Proiectul de lege Boschi este prima dintre prioritățile din 10 ianuarie indicate de Renzi, „despre care citiți puțin sau nimic în media tradițională”, adaugă controversat premierul în e-news.
Alte priorități includ adoptarea unor legi precum codul de achizitie sau depunerea cererii de Roma pentru Jocurile Olimpice din 2024. Cu toate acestea, nu există uniuni civile, din data de 26 în Camera Senatului. Premierul nu mai pomenește nici măcar la dezincriminarea infracţiunii de clandestinitate. Pe agenda conducerii Partidului Democrat din 22 ianuarie se află, în schimb, cele administrative și o inițiativă de pregătire politică care vizează 300 de tineri. În e-news, Renzi a mai anunțat „câteva proiecte foarte importante pe care unii actori economici mondiali intenționează să le realizeze în Italia”, pentru că „ceea ce este mai bun încă urmează să vină”.
