Dacă ratele dobânzilor care tind spre zero devin stabile, în ciuda manipulării senzaționale a riscurilor implicate, se deschide o problemă foarte gravă pentru fondurile de pensii care nu se pot baza pe obligațiuni cu randamente negative sau pe obligațiuni prea mici pentru a-și îndeplini obligațiile. Sigur, fondurile pot crește componenta de capital propriu sau para-capital propriu a portofoliilor lor, dar asta se schimbă radical profilul de risc acceptabil pentru mulți membri ai fondurilor înșiși.
Puteți cere oamenilor să se conformeze. Dar dacă o persoană nu vrea și cere alternative? În opinia mea ar trebui redescoperit mecanismul cu plata pe măsură a securității publice obligatorii care, de fapt, pariază pe PIB.
Dacă în timp pensia suplimentară constituie o a doua pensie care servește la rotunjirea primei, mă întreb de ce să nu permit lucrătorilor, inclusiv lucrătorilor independenți, să-și rotunjească poziția publică de pensie, calculată prin metoda contributivă, cu plăți voluntare într-un regim fiscal egal cu cel al fondurilor. Salariatul și/sau independentul ar avea astfel o mai mare posibilitate de alegere.
Pe de altă parte, dacă te uiți la randamentul fondurilor de pensii deschise și închise de la data înființării până la sfârșitul anului 2018, vei constata căReevaluarea pensiilor „contributive” și cea a indemnizației de concediere au fost puțin mai bune.
Ca toate serialele istorice, și acesta este discutabil. Depinde foarte mult de performanța piețelor financiare și deci de anul de la sfârșitul perioadei. Adevărul rămâne că, spre deosebire de fonduri, securitatea publică nu a intrat niciodată în roșu în timp ce fondurile au avut urcușuri și coborâșuri foarte puternice.
În acest context, momentul pensionării este crucial pentru pensionar. În SUA post-Lehman, mulți americani în vârstă au continuat să lucreze în speranța de a ajunge din urmă. Nu a fost o decizie liberă. Acum, profitând și de tarifele mici care ar putea dura mult timp, de ce să nu extindeți gama de opțiuni si sa sufere in continuare influenta comuna a sindicatelor (nu tocmai a tuturor) si a sistemului bancar-asigurator care vrea pensii suplimentare ancorate la schema financiara actuala? Guvernul giallorossi ar putea da o lovitură în semnul concurenței: nu finanțele care se adaugă la securitatea publică, un oligopol care se adaugă la monopol, ci finanțele care concurează cu securitatea publică în integrarea pensiilor. Ca să nu mai vorbim că contribuția suplimentară de asigurări sociale, menționată mai sus, ar merge la acresterea veniturilor publice, și deci ar constitui o investiție în țară, în timp ce plățile către fondul INPS nu ar avea acest efect secundar interesant, iar plățile către fonduri private ar continua să finanțeze restul lumii cu respectarea principiului diversificării riscurilor.
