De parcă ar fi existat un fel de blestem. Ori de câte ori vremurile preconizează o intervenție posibilă, radicală de către Reforma Rai ceva în cele din urmă zdrobește totul.
La fel este și prim-ministrul nostru de luare a deciziilor și de casare, după ce am susținut pe bună dreptate că Rai este o companie culturală prea importantă pentru a fi schimbată cu legea Gasparri, bate o retragere și se bazează pe legislația insultată pentru reînnoiți conducerea de vârf. Este greu de înțeles sensul unei astfel de decizii. Nu era nicio urgență convingătoare. Consiliul de Administrație de ieșire a planificat deja sezonul de toamnă și ar fi putut cu ușurință să reușească o extindere care să permită o dezbatere aprofundată asupra semnificației și semnificației Serviciului Public.
În plus. Dintre numeroasele reforme anunțate, cea a Rai ar fi făcut posibilă schimbarea cu adevărat a țării cu costuri reduse și un bilanț final pozitiv. Forțarea tuturor să reflecteze asupra semnificației ființei noastre împreună și asupra modului în care să-l spunem ar fi declanșat un proces virtuos care ar fi putut da un suflet înapoi unei comunități care l-a pierdut, schimbându-i cu adevărat „direcția”. Dar tocmai când avea de jucat această carte în mâini, s-a produs o schimbare de curs, decisivă și deloc lăudabilă. De ce? Să te aventurezi în labirintul reconstituirilor din culise nu are deloc sens. Motivațiile tactice pot fi găsite în pică și fiecare este într-un fel în concordanță cu o necesitate care nu poate fi derogată. Cert este că anumite oportunități nu se repetă niciodată cu aceeași forță și același potențial de schimbare. Reflectați astăzi la reforma Rai? i-ar fi obligat pe toți, absolut pe toți, să se gândească la schimbarea efectivă în țară în ajunul, de altfel, a expirării convenției care îi atribuie Viale Mazzini sarcina exercitării serviciului public de radio și televiziune. Acum vom ajunge la programare cu mâna goală, cu un Rai incapabil să joace un rol central, conducător și deci supus oricărui tip de agresiune vizat. Cu excepția cazului în care acesta este tocmai scopul premierului și cumva umbrit într-un „pas” trecător către „Leopolda”. Dar reducerea perimetrului Rai poate proteja cel mult niște subiecte private, mai mult sau mai puțin prietenoase, cu siguranță nu fac ca țara să schimbe direcția.
