Giorgio Napolitano își va demisiona în dimineața târziu din funcția de Președinte al Republicii prin semnarea a trei scrisori de adio care vor fi imediat transmise de secretarul general al Quirinalului, Donato Marra, președintelui Senatului, Pietro Grasso, președintelui Camera, Laura Boldrini, și președintelui Consiliului, Matteo Renzi.
Imediat după aceea, Napolitano va părăsi Colle și se va întoarce la casa sa privată din cartierul Monti, la câteva sute de metri de Quirinale, în timp ce la Palazzo Giustiniani va fi înlocuit cu președintele Senatului, Grasso.
În termen de cincisprezece zile, președintele Camerei va convoca Parlamentul într-o ședință comună pentru alegerea noului președinte, la care Napolitano însuși va participa în noua sa calitate de senator pe viață.
Cursa pentru succesiune este larg deschisă, dar premierul Renzi este convins că fumul alb ar putea veni de la al patrulea vot. În vederea alegerilor, Renzi a declarat că nu va prezenta o listă de candidați, ci un nume sec, pe care speră să adune sprijinul necesar pentru o alegere rapidă a noului șef al statului. El a mai adăugat că nu va fi tehnician, ci politician.
Chiar și înaintea celorlalte forțe politice, însă, Renzi va trebui să-și convingă partidul să susțină convingător candidatul, evitând pașii greșiți pe care Partidul Democrat le-a făcut sub secretariatul lui Pierluigi Bersani, dezlănțuind lunetismi și eșuând mai întâi alegerea lui Franco Marini și apoi că de Romano Prodi.
