De la Massimo D'Alema la Romano Prodi, de la Stefano Rodotà la Giuliano Amato: toți sunt invitați la marele bal pentru a urca la Quirinale. Votul va începe mâine, 18 aprilie: pentru primele trei scrutine, este necesară o majoritate de două treimi (sau 671 de membri), în timp ce din a patra încolo, 504 va fi suficient.
Favoritele, până în prezent, spar a fi D'Alema și Amato, exprimat de Pd dar apreciat și de Pdl și Berlusconi. Dacă ar predomina logica înțelegerilor largi, numele viitorului Președinte al Republicii nu ar ieși din această listă scurtă. Mult va depinde de rezultatul întâlnirii așteptate (dacă va fi confirmată) dintre Pierluigi Bersani și Silvio Berlusconi.
Cu toate acestea, mai multe îndoieli mai cântăresc pe D'Alema și Amato. Amato a primit nu de la Roberto Maroni (care, de altfel, ar prefera o femeie presedinte) si nici Nichi Vendola nu pare entuziasmat de alegerea sa. Mai mult, trecutul craxian al doctorului Sottile riscă să semene nemulțumire în baza democraților.
Discurs similar pentru D'Alema. De fapt, același scurtcircuit acționează asupra ambilor candidați: aprobarea pe care o primesc de la centru-dreapta este invers proporțională cu succesul pe care o primesc de la baza electorală a propriului partid. Iar Partidul Democrat, cu un ochi pus și pe posibilitatea unor noi alegeri, nu își poate permite o altă alegere nepopulară. Mai mult, rămâne de văzut dacă Pier Luigi Bersani va fi cu adevărat dispus să propună un candidat la fel de greoi precum cel al fostului premier Massimo D'Alema, care nu ascunde că vede în ipoteza revenirii la urne ca niște cortine de fum.
Rămâne vie ipoteza Cassese, judecător constituțional foarte respectat și jurist distins.
Dacă, pe de altă parte, vor predomina alte logici decât înțelegerile largi, jocurile se vor schimba și pentru candidați. De la al patrulea tur de scrutin, centrul-stânga, care poate conta pe 490 de parlamentari și delegați, ar fi suficient pentru a trage o mână de voturi din listele grillini sau monțianilor, fără să se uite la aprobarea centrului-dreapta. În acel moment, numele bun ar putea fi cel al lui Romano Prodi, tatăl Măslinului, dar există și posibilitatea ca forțele să convergă spre Rodotà. În cazul în care Gabanelli își declină candidatura, juristul ar fi ales de Mișcarea 5 Stele.
Pentru Partidul Democrat, un alt trandafir plin de spini, pe un drum care devine din ce în ce mai complicat. D'Alema și Amato au argumentele lor pro și contra, în timp ce susținerea lui Rodotà ar putea însemna, ajungând în acest punct, să se încline în fața voinței Mișcării 5 Stele, dând un semn de slăbiciune. În rest, există Prodi. Sau un outsider ca Emma Bonino.
O alegere dificilă, care nu poate să nu ia în considerare posibilitatea destul de îndepărtată a alegerilor iminente. O alegere care nu va trebui pur și simplu să țină cont de dinamica parlamentară și de partid, dar care va trebui să fie și populară.
