Nota regizorului: «Am vrut să spun o urgență socială printr-o comedie». Urgența socială este cea a noii sărăcie a părinților despărțiți. „O problemă pe care am vrut să o reprezentăm fără nicio prezumție” adaugă regizorul, tot în numele celorlalți scenariști. Carlo Verdone conduce, împarte și stăpânește, alla Romana. Mai întâi cade în rangul unui trio ciudat, apoi domină scena bucurându-se de compania Micaelei Ramazzotti.
Trei tați înstrăinați ajung să împartă un apartament. Dealerul de vinil și vorbitorul de bârfă acceptă propunerea agentului imobiliar care se adună prin a fi gigolo (pentru doamnele bătrâne). Menține, în ordine: fostele soții și copii, vechiul nivel de trai, un echilibru psihologic este o misiune imposibilă. Dezordinea domnește. Situația se înrăutățește, dar este adesea ridicolă, uneori patetică.
Povestea alimentează mai multă confuzie. Situația sentimentală o sufocă pe cea comică și deci câteva râsete subțiri, smulse dintr-o glumă. Marco Giallini gigioneggia usor, Piefrancesco Favino este greu masurat. Tânărul Verdone s-ar fi dat peste cap și cine știe, ar fi avut mai puține scrupule, atât de mult încât să pregătească cu generozitate – la momentul redactării acestui articol – un plan de urgență, tocmai pentru a limita urgența socială.
„Locuri în picioare în paradis” de și cu Carlo Verdone. Cu Pierfrancesco Favino și Marco Giallini. Durează 1h59'. Distribuit de Filmauro. Subvenționat cu 650 mii euro de către Ministerul Patrimoniului și Activităților Culturale.
