„Anumite iubiri nu se termină / Fac întorsături imense și apoi revin – cânta Antonello Venditti în epoca de aur – Iubiri indivizibile, indisolubile, inseparabile”. Este un pic o poveste pe care o au în comun Aliaj și pensiuni de vechime. Într-adevăr, Carroccio a preluat într-o legătură cu CGIL cu pensionare anticipată, de vreme ce Cipputi – rămânând membru al Confederației „roșii” – a început să voteze pentru Liga.
Il tratament de pensionare anticipată a constituit timp de cincizeci de ani ieșire din locul de muncă al lucrătorului bărbat, rezident în Nord, care a început să lucreze la vârsta de 15 ani sau ceva mai mult, a făcut-o continuu și s-a trezit în situația de a se pensiona în jurul vârstei de 50 de ani, indiferent de vârsta lui cronologică.
Reforma Dini și prima schimbare
Evident, această condiție nu putea rămâne neschimbată în faţa schimbărilor impresionante ale speranţei de viaţă. Astfel – după unele încercări eșuate de corectare – Reforma Dini din 1995 pe lângă cerința de contribuție de 35 de ani, a introdus și o limită de vârstă care de la 52 de ani va crește treptat la 58 de ani, sub rezerva unui „toate libere” cu 40 de ani de vechime contributivă. Acest tip de acces la pensie (tipic pentru baby boomers) a fost apărat cu hotărâre de către sindicate, în special de către CGIL, până când - pe plan politic și parlamentar - Liga a intrat în teren și în rolul unui partid teritorial care apără rațiunile muncitorilor din nord din ghearele Romei „hoțului” și din bunăstarea sudici . Și, de-a lungul timpului, nu a fost o apărare mică.
Guvernul Berlusconi și tensiunile sociale
Il primul guvern Berlusconi în 1994 a fost copleşit de proteste sindicale împotriva unei încercări de a descuraja pensionarea anticipată din plan. Inițiativele de luptă au oferit Ligii - sub conducerea Quirinalei - pretextul de a se retrage din majoritate. Când Robert Maroni ajuns la locul de muncă, s-a adoptat pe lângă o modificare a cerințelor și formula stimulentelor de a rămâne în serviciu, dar împlinirea vechimii de 40 de ani a rămas întotdeauna calea directă către pensionare indiferent de vârsta cronologică.
Printre punctele scrisorii BCE din 5 august 2011 - care a pus ultimul guvern al lui Silvio Berlusconi cu spatele la zidul unei răspândiri care devenise nesustenabilă, posibilitatea de a „interveni în continuare în sistemul de pensii, făcând mai riguroase criteriile de eligibilitate pentru pensiile de pensionare și readucând rapid vârsta de pensionare a femeilor din sectorul privat la cea stabilită pentru sectorul public, obținând astfel economii încă din 2012.”
Pe această indicație nNu a fost posibil să eliberăm Liga de opoziția ei obișnuită, așa că după o vară petrecută convingând – în zadar – piețele, Berlusconi a decis să demisioneze pe 12 noiembrie. Decizia care a fost luată executiv patru zile mai târziu, odată cu inaugurarea Guvernul Monti, care l-a instruit pe ministru Elsa Fornero să recupereze credibilitatea printr-o reformă riguroasă a asigurărilor sociale, pornind de la o reprimare a vârstei de pensionare și a cerințelor de plată anticipată, conform indicațiilor BCE.
Reforma Fornero și concedieri
În adevăr, profesorul a împrumutat politicii nu s-a gândit să răstoarne lumea cu susul în jos. S-a limitat la a include în cerințe ipocrizia ferestrelor care despărțeau cu mai multe luni maturizarea dreptului de acordarea prestației, la extinderea la cerințele pentru prestațiile de vechime legătura automată cu speranța de viață pe care o aplicaseră predecesorii săi. vârsta de pensionare, a anticipat din 2024 până în 2018 egalizarea vârstei de bătrânețe pentru femei la cea prevăzută pentru bărbați.
Accelerarea implementării cerințelor a determinatincidentul așa-numitului exod (adică a persoanelor care au acceptat plăți suplimentare pentru a acoperi pensionarea anticipată, luând drept referință regulile anterioare și care, prin urmare, s-au plâns că s-au găsit fără venit sau pensie pentru o anumită perioadă.
Problema a ajuns în mâinile unuia campanie de presă frauduloasă care a dat argumente la campanie de dezinformare și alarmism alimentat de Liga, singurul partid care nu susținuse guvernul Monti și votase reforma Fornero.
Ulterior, guvernele succesive au avut rezultate bune nouă amnistii pentru cei disponibilizați permițând a 200 de mii de muncitori să se pensioneze cu cerințele de dinaintea reformei (pentru un cost de 13 miliarde când era complet operațional), dar nu au îndrăznit să demoleze acea reformă care s-a bucurat de atâta atenție pe piețe.
Sezonul de a ajunge la 100
Și-au limitat astfel inițiativa de identificare căi paralele către pensionare (Social Ape + Rita, studenți timpurii/patruzeci și unu, condiții grele de muncă și de familie, opțiunea femeilor), până după alegerile din 2018 au ajuns la putere forțele politice care au luptat cu toate mijloacele în majoritate galben-verde care a susținut Conte 2011, M1S a luat acasă ROC, în timp ce Liga s-a arătat peideea cotei 100 (adică posibilitatea de ieșire anticipată prin afirmarea a două cerințe: cel puțin 62 de ani și 38 de ani de cotizare) cu scopul de a încuraja angajarea prin schimbarea de afaceri a persoanelor vârstnice/tinerilor. Măsura a fost de natură experimentală și a rămas în vigoare pentru o perioadă de trei ani până la sfârșitul anului 2021. Aceste obiective, însă, reuşesc doar parţial: în perioada de trei ani accesările efectuate prin cota „magică” 100 s-au ridicat la jumătate din cele preconizate (900 mii); dar mai presus de toate majoritatea subiecților care îl folosesc sunt nevoiți să o facă cu cerințe de vârstă și de cotizare mai mari decât cele prevăzute.
Il motivul este intuitiv; cele două cerințe sunt rigide și trebuie aplicate în același timp. Prin urmare, se poate întâmpla ca o persoană să se trezească cu 38 de ani de cotizare înainte de a împlini 62 de ani sau invers; de aceea, este firesc ca cei care trebuie să aştepte maturizarea unei cerinţe încă incomplete să se găsească în poziţia de a-l vedea crescând şi pe celălalt. De altfel, lucrătorii care accesează pensia cu cota minimă (62 de ani și 38 de ani vechime) reprezintă aproximativ 9 la sută din total în timp ce procentul persoanelor fizice care o accesează cu 38 de ani vechime este de 16 la sută.
În general, celvechime contributivă cu care muncitorii s-au prezentat la pensionare (aplicarea cerințelor pentru cota 100) este mare; peste 65 la sută dintre cei interesați au 40-41 de ani de serviciu. În schimb, vârsta cronologică crește și ea în paralel. Cealaltă măsură adoptată în Decretul Legislativ nr. 4 din 2019 s-a dovedit a fi mai sigură și mai avantajoasă, adică înghețarea cerinței obișnuite de pensionare de 2026 de ani și 42 luni pentru bărbați și cu un an mai puțin pentru femei până la finele anului 10. .
Poate părea paradoxal dar datele confirmă: generațiile baby boomer care se pensionează în acei ani, mai ales dacă bărbații, au o vechime semnificativă la o vârstă mai mică decât cei 62 de ani necesari pentru a ajunge la 100 de ani Acest lucru este și mai adevărat atunci când se află în faza de tranziție expirarea cotei 100, guvernul Draghi trece la cota 102 (64 + 38). Luați în considerare doar că în 2024, vârsta medie la începerea tratamentului precoce este egală cu 61,7 ani: ceea ce înseamnă că numărul celor care au beneficiat de tratamentul obișnuit blocat este mult mai mare, indiferent de vârsta lor care au rămas în limitele cotelor. În acest moment, însă, există o întorsătură: în Legea bugetului pentru anul 2024 guvernul Meloni anticipează expirarea blocului până în 2025 și restabilește legătura automată cu creșterea speranței de viață, care - conform Istat - este egală cu zero în 2025-2026. Prin urmare cerințele rămân neschimbate: 67 de ani și cel puțin 20 de contribuții pentru limită de vârstă, 42 de ani și 10 luni pentru bărbați și un an mai puțin pentru femei la orice vârstă pentru bătrânețe. Dar 2017 este la pândă și toate simulatoarele prevăd o creștere pe care legea o limitează la maximum trei luni.
Viitorul pensiilor
Chiar șiINPS nu este obligat să decidă – cum s-a spus – care vor fi cerințele în 2027, ci să se facă o prognoză care să țină cont de demografie, astfel încât să se poată face o simulare în cazul concret al cuiva care merge să afle când va trece fatidicul pragul de pensionare. Nu s-au înregistrat nici scandaluri, nici invazii în domeniu de către Institut, bine conștient de procedura care încredințează eventuala actualizare a cerințelor unui decret interministerial, făcându-se verificările corespunzătoare la doi ani. Pana in acel moment nu se misca frunza, dar fiind o operatiune reglementata de lege, indeplinirea ei necesita acoperire. Știm cu toții că CGIL a deschis o controversă instrumentală urmată îndeaproape de Liga care și-a redescoperit dragostea nedorită pentru pensionarea anticipată.
Chiar Giancarlo Giorgetti – ministrul de Finanțe al anului – a speculat unul sterilizarea mecanismului virtuos pe care o reactivase anul trecut. Giorgetti este ministrul care, prin manipularea cotei 103, a făcut practic această ieșire prohibitivă. Ne imaginăm că el este conștient de efecte economice a unei recongelări a cerințelor pentru tratamentul precoce în anii următori, când ultimele generații ale baby boom-ului se vor pensiona în regimuri care sunt încă predominant remunerative și, prin urmare, cu vârste de puțin peste 60 de ani în timp ce speranța de viață, chiar dacă nu este monitorizată, va continua să crească. Este aceeași poveste veche: „dragostea care nu iubește nimic, iubirea iartă”.
