Anunțul oficial va veni abia mâine, dar până acum nu mai sunt îndoieli: Carlo Ancelotti va fi următorul antrenor al lui Bayern Munchen. „Duminică voi face publică o decizie pe care clubul o știe deja”, a explicat Guardiola, confirmându-și efectiv rămas bun de la fotbalul german după trei sezoane. Vestea este mare și nu doar pentru că suntem în decembrie: modus operandi bavarez, de fapt, nu este cu siguranță nimic nou. Deja în iarna lui 2012, Bayern a anunțat sosirea lui Guardiola în plină era Hitzfield, o mișcare care nu a afectat deloc continuarea sezonului, atât de mult încât apoi, în mai, Marienplatz a sărbătorit Bundesliga, Cupa Germaniei și Liga Campionilor. Așteptând să știm dacă istoria se va putea repeta (Guardiola ar vrea să-și ia rămas bun cu un triumf european) ne trezim să comentăm o adevărată revoluție, menită să se extindă la toate marile campionate.
Efectul de domino, deja probabil în sine, devine chiar evident după demiterea lui Josè Mourinho, descărcat de Chelsea și gata să revină pe piață. Greu, dacă nu imposibil, să stabilești cu certitudine următoarea „cartografiere” a băncilor europene chiar dacă, să spun adevărul, există câteva indicii. Guardiola, odată dat locul lui Ancelotti, ar trebui să se căsătorească cu Manchester City, în timp ce Chelsea, încredințată temporar lui Hiddink, pare intenționată să-i curteze pe Simeone și Conte, întâmplător, cei mai asemănători cu Mourinho ca stil și personalitate. Și cel special? Deocamdată își linge rănile, dar este sigur că se va întoarce în tranșee în curând. Acolo unde este greu de spus, cu siguranță nu sunt multe cluburi care să-și permită salariul faraonic (12 milioane net pe sezon) și pretențiile sale pe piața transferurilor. Unul dintre acestea este cu siguranță Paris Saint Germain: în urmă cu doi ani, șeicul Al-Thani i-a oferit poduri de aur, el a refuzat preferând să se întoarcă la prietenul său (?) Abramovici. Acum povestea s-ar putea schimba și gândirea la Mourinho în umbra Turnului Eiffel (poate împreună cu Cristiano Ronaldo) nu este deloc o utopie. Dar fii cu ochii pe Manchester United: Van Gaal se clătina periculos și Alex Ferguson, după cum știm, a fost întotdeauna un admirator al portughezilor. Apoi este sugestia lui Real Madrid, alimentată de însuși Florentino Perez („nimeni nu poate prezice viitorul”), care însă pare destinată să rămână așa.
Președintele de la Casa Blanca iubește pe Mou, dar nu același lucru se poate spune despre careu, motiv pentru care după Benitez (rafa este puțin probabil să fie confirmat) îl vede pe Zidane în pole position. Zizou este un adevărat totem al madridismului și nu contează dacă programa sa de antrenor se limitează la Castilla, a doua echipă a Realului în prezent în divizia a treia: Bernabeu este palpitant și Perez, deja foarte contestat pentru demiterea lui Ancelotti, pare dispus să-l răsfețe. Toată agitația asta de nume nu privește Italia, cel puțin nu direct. Managerii de top nu sunt la îndemână pentru Serie A, dar chiar și aici băncile dansează și cum dansează. Până în prezent, cel care riscă cel mai mult este cu siguranță Garcia, al cărui viitor pentru giallorossi chiar atârnă de un fir. O victorie împotriva Genovei i-ar putea prelungi „viața” dar nici nu se spune că va fi suficient, atât de mult încât numele lui Marcello Lippi este deja menționat în capitală. „Se va antrena duminică”, a trecut peste Sabatini, o confirmare foarte slabă care miroase a rămas bun. Puțin mai senin (dar nu atât) Mihajlovic, care s-a ridicat după victoria asupra Sampdoriei. Momentan nu riscă nimic, dar meciul cu Frosinone va fi foarte delicat: de fapt, încă un pas greșit ar autoriza orice tip de scenariu.
