Două castane pentru ochi, o smochină pentru nas, două cepe pentru obraji, o gutui pentru frunte, o anghinare ca față și două bractee de anghinare pentru a forma mustăți mari căzute. Cu toții cunoșteam până acum „Capetele compozite” ale lui Giuseppe Arcimboldo, marele pictor manierist, portrete burlesc create prin îmbinarea, într-un fel de trompe-l'œil, a fructelor și legumelor, a peștilor, păsărilor, cărților, legate metaforic de subiectul reprezentat. Acum, însă, s-a descoperit că inspirațiile picturale ale lui Arcimboldo au avut un corespondent în sculptură, de către un artist anonim lombard între sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea care a creat o sculptură în piatră Păzitorul grădinii înălțime de aproape doi metri.
Sculptură care în perioada 12 aprilie - 21 septembrie 2025 poate fi admirată în Extra Art Space al Horti dell'Almo Collegio Borromeo din Pavia.
Caz rar de transpunere sculpturală a poeticii lui Giuseppe Arcimboldo (1526-1593), statuia a fost împrumutată de Ernesto Della Torre Piccinelli și pusă în dialog cu intervenția picturală permanentă a pictorului britanic David Tremlett prezent în interiorul spațiului. Creată în colaborare cu Galeria Canesso, expoziția evidențiază semnificația lucrării de comuniune cu Natura și mesajul ei extrem de actual de a deveni una cu Natura pentru a o proteja.
În această lucrare, „moda” începută de Arcimboldo are o coerență plastică care o deosebește de multe imitații adesea mediocre, dezvăluind înțelepciune și imaginație în crearea unui corp din fructe și legume. Susanna Zanuso, expertă în sculptura lombardă, datează sculptura între sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea, o expresie a acestui manierism lombard târzie legat de tradiția Leonardo a capetelor de caractere, care se leagă bine cu decorarea Sălii Frescelor a Colegiului. De fapt, Colegiul Borromeo, înființat în 1561 dintr-un proiect al arhitectului Pellegrino Pellegrini, cunoscut sub numele de Tibaldi (1526-1596), împarte aceeași perioadă istorică cu Custode dell'Orto.
Puterea acestui colos de piatră exprimă nu numai uniunea dintre om și Natură, ci și rolul protector pe care ar trebui să îl aibă întreaga umanitate față de acesta. Existența omului, de fapt, depinde intrinsec de sănătatea lumii pe care o locuiește: și dacă, în urmă cu cinci sute de ani, sculptura era menită să protejeze o simplă grădină privată, astăzi devine un simbol al necesității unui Gardian pentru întregul Pământ.
