Decretul legislativ 81/2015, adică Legea locurilor de muncă, prevede că lucrătorului temporar se aplică următoarele drepturile sindicale prevazute de Statutul lucratorilor si pe care acesta are dreptul sa o exercite la firma utilizator, pe toata durata misiunii, drepturi la libertatea de asociere precum și să participe la întâlnirile angajaților companiilor utilizatori.
În plus, de-a lungul acestor ani, s-a pus întrebarea dacă în legătură cu exercitarea acestor drepturi se aplică Contractul Colectiv Național de Muncă al agenției de temporară sau cel al întreprinderii în care lucrează lucrătorul temporar.
Precizarea de la Ministerul Muncii
În acest sens, ca răspuns la o cerere a sindicatului, Ministerul Muncii prevede acum o asteptare clarificare.
Ministerul reamintește în primul rând că raportul de administrare presupune trei subiecte (agenția furnizoare, lucrătorul temporar și societatea utilizator) legate prin două relații contractuale distincte: contractul comercial, încheiat între utilizator și furnizor, și contractul individual de muncă stipulat între agenția furnizoare și lucrător.
Angajatorul lucrătorului este așadar în mod formal agenția de furnizare chiar dacă prestarea muncii - pe perioada misiunii - se desfășoară în interesul utilizatorului, sub controlul și conducerea acestuia.
Repartizarea puterilor și obligațiilor
Structura contractuală a furnizării de muncă implică așadar o natură particulară repartizarea puterilor și obligațiilor legat de îndeplinirea raportului de muncă, având în vedere diviziunea între dreptul de proprietate legal al raportului și utilizarea efectivă a serviciului.
Așadar, în general, CCNL care reglementează raportul de muncă este cea aplicată de agenția de angajare, în calitate de angajator. Este însă necesar ca, pe perioada misiunii, reglementările efectiv aplicabile lucrătorului să fie integrate de prevederile CCNL aplicate de utilizator.
Acest lucru este pentru a asigura eficacitatea principiul egalității privind condițiile de muncă și de angajare ale lucrătorilor temporari, care nu trebuie să fie per total inferioare celor aplicate salariaților de același nivel cu utilizatorul, în condițiile prevăzute de art. 35 din Legea locurilor de muncă menționată mai sus.
Arta. 36 din Legea locurilor de muncă
La aceleași concluzii trebuie să se ajungă și pentru drepturile sindicale, după cum a reamintit deart. 36 de acelasi Legea locurilor de muncă.
Tot în acest caz, așadar, trebuie făcută referire, în primă instanță, la CCNL aplicată de agenția de furnizare, în calitate de angajator, permițând și lucrătorului, pe durata misiunii, exercitarea în contextul muncii, unde este efectiv inserat. , toate drepturile sindicale recunoscute acestora de lege si de CCNL aplicate de firma utilizator, pentru a garanta efectivitatea concreta a acestor drepturi in timpul desfasurarii lucrarilor la firma utilizator.
