A fost scenariul perfect și așa a fost: după două jocuri dezamăgitoare și pe ultimul loc în grupă, Argentina a răsturnat totul în meciul final și decisiv împotriva Nigeriei. O egalitate a fost suficientă pentru africani, în timp ce pentru naționala Sampaoli (ca să spunem așa, în condițiile în care de fapt au fost comandate de senatori) nici măcar o victorie nu a putut fi suficientă, în funcție de rezultatul meciului dintre Croația și Islanda. În schimb, Croația a câștigat, confirmându-se prima în grupă și printre favoritele acestei Cupe Mondiale, în timp ce miracolul s-a petrecut la Sankt Petersburg la câteva minute de la final: după o primă repriză excelentă, preluând cu merită conducerea grație unui gol frumos al lui Messi (cu piciorul drept), Argentina în repriza secundă vede din nou fantomele primelor două jocuri și la cinci minute de la final sunt în afara terenului. Cupa Mondială, din cauza penalty-ului (foarte îndoielnic) huiduit la începutul reprizei secunde împotriva Nigeriei și transformat de Moses. Dar la doar câteva minute de la final, când totul părea cu adevărat pierdut, fundașul Marcos Rojo (tot stângaci și dreptaci) s-a ocupat de asta.
Golul disperării, golul calificării, care i-a trimis în extaz pe numeroșii fani argentinieni prezenți pe stadion, inclusiv pe un sălbatic Diego Maradona. Golul, cel al fundașului Manchester United, care s-a numărat și printre excelenții jucători excluși din meciul cu Croația, care cu toate astea, o trimite pe albiceleste in optimile de finala, unde va intalni Franta. Golul providențial care dă sens splendidului 1-0 cu care se deblocase Lionel Messi: un gol, cel al lui Pulga, care risca să devină inutil și amar. În schimb numărul 10, care în națională după spusele cuiva nu a dovedit încă că este demn de confruntare cu Maradona, își deblochează și își va continua Cupa Mondială, poate ultima din cariera de protagonist, la 30 de ani. Croația, în schimb, va întâlni Danemarca în optimile de finală, care a terminat pe locul doi în grupa cu Franța.
