Inter și Atalanta s-au rănit, Milan le mulțumește și astăzi și Napoli speră să facă asta. Scorul de 2-2 de la San Siro îi mulțumește în special pe rivali: rossonerii, învingători în fața Speziei, sar singuri pe primul loc, azzurri, în cazul reușitei de astăzi împotriva lui Cagliari, ar lua înapoi conducerea, câștigând chiar și 2 puncte. Acestea fiind spuse, meciul de la San Siro a fost frumos, un amestec de emoții de ambele părți de la primul până în ultimul minut, inclusiv de recuperare, în care practic totul s-a întâmplat. A fost un 96' foarte intens, alcătuit din dueluri individuale pe teren, între două echipe hotărâte să se impună sfidând orice logică tactică. Evident, așa cum se întâmplă adesea în astfel de meciuri, au fost și multe greșeli: Arrigo Sacchi, până la urmă, a spus mereu că meciurile „perfecte” ajung la 0-0. Aici in schimb rezultatul a fost deblocat dupa doar 5' cu Lautaro, autorul unui voleu splendid care l-a lasat pe Musso cu piatra.
Odată desfundat, meciul a explodat în toată sclipirea lui, tot pentru că Atalanta a arătat în sfârșit fotbalul care i-a adus atât de sus. În minutul 30 Malinovskyi l-a prins pe joker cu un șut grozav de la distanță și în minutul 38 s-a repetat, de data aceasta cu complicitatea lui Handanovic, declanșând efectiv golul lui Toloi. Doborât de un gol și de câteva ori aproape de a primi un al treilea (postul lui Malinovsky mai presus de toate), Inter s-a clătinat, dar nu a căzut în jos: și așa, și datorită înlocuirilor (pe ambele părți: de ce să-l elimine pe ucraineanul meciului? ), iată că a revenit la egalitate cu Dzeko, rapace învingându-l pe Musso în fața porții (71’). În minutul 85 episodul care ar fi putut chiar să învingă echipa lui Inzaghi: atingere cu brațul în zonă a lui Demiral, penalty și Dimarco pe loc, cu mingea ajungând pe transversală spre bucuria lui Gasperini. O clipă mai târziu, însă, Inter a fost cea care a răsuflat uşurat, în condiţiile în care Atalanta a marcat 2-3 cu Piccoli, dar Varul a anulat pe bună dreptate: mingea, de fapt, ieşise de pe teren înainte de acţiunea menţionată mai sus. O bătălie care s-a încheiat astfel la egalitate, lăsându-i pe cei doi antrenori să se întrebe dacă era cazul să privească paharul pe jumătate plin sau pe jumătate gol.
„În gură rămâne un gust amar, am fi meritat ceva în plus fără să luăm nimic de la Atalanta – a spus Inzaghi -. Să mergem mai departe, ne-am dezbinat după penalty-ul ratat dar în primele douăzeci de minute din prima repriză și în a doua repriză am văzut un Inter excelent. Rigoarea? Decizia a fost a mea, plecaseră Lautaro și Calhanoglu, i-am avut pe Dimarco și Perisic și în acel moment Federico mi s-a părut mai proaspăt”. „A fost un meci grozav, mulțumesc tuturor jucătorilor care au ieșit pe teren care au jucat pentru un singur rezultat – a gândit Gasperini -. Am fost aproape de a pierde, la penalty-uri și apoi de a câștiga imediat după aceea. Suntem mulțumiți că am avut o cursă ca asta, ieșim mai conștienți și mai puternici”. Pe de altă parte, o victorie foarte importantă pentru Milan, care se mută la La Spezia la finalul unui meci greu, în care a riscat să lase puncte grele. Da, pentru că ligurii lui Thiago Motta s-au confirmat ca adversari incomozi, la fel ca miercuri împotriva lui Juventus. Și aici, însă, jocurile individuale au făcut diferența, în special cele preluate de pe bancă: deja cu Venezia Pioli trebuia să afecteze cu înlocuirile și istoria s-a repetat din nou.
Cu toate acestea, Milan de la Vârf s-a bucurat, net de un calendar foarte strâns care și-a forțat antrenorul să cruțe niște oameni grei, în perspectiva unei săptămâni de foc cu Atletico Madrid și Atalanta. Ieri a fost astfel o oportunitate de a-l vedea pe Daniel Maldini la lucru din primul minut iar fiul de artiști nu numai că nu a dezamăgit, dar și-a lăsat, într-adevăr, amprenta. În minutul 48, sub ochii încântați ai tatălui său-manager, mijlocașul ofensiv rossoneri l-a învins pe Zoet cu o frumoasă lovitură de cap din centrarea lui Kalulu, marcând un gol în modul său istoric: acum în almanahurile Serie A există un al treilea Maldini, 13 ani. ani și 179 de zile de la ultima oară a lui Paolo și chiar 60 de ani și 22 de zile de la bunicul Cesare. Acolo Milan a avut și ocazia să dubleze și să închidă fiecare discurs, dar piciorul drept al lui Leao a lovit stâlpul; si astfel Spezia si-a facut curaj, apropiindu-se mai intai de egalarea cu Maggiore, apoi gasindu-l cu Verde, care a avut si norocul sa gaseasca abaterea decisiva de la Tonali (80').
În acel moment, Pioli l-a băgat pe Diaz, în încercarea de a agita puțin apele într-un meci care acum părea destinat unui egal 1-1: o mutare câștigătoare, pentru că spaniolul a transformat în aur o bună mișcare personală a lui Saelemaekers (86). ' ), oferindu-le colegilor săi 3 puncte foarte grele. „A fost un meci complicat și din acest motiv este o mare victorie – s-a bucurat Pioli -. Nu am jucat foarte bine, dar a câștiga în timp ce suferim ne ajută să creștem: așteptările ni s-au schimbat, dar simt atitudini care îmi dau încredere.”
