Din atu, contribuția de solidaritate se transformă în cel mai chinuit coșmar al PDL. Cavalerul și loialiștii săi ar dori să o anuleze, sau măcar să o înmoaie, nu doar pentru că este rău pentru sondaje, ci și pentru că s-ar putea dovedi a fi mai puțin util decât se aștepta. Ieri tehnicienii Senatului ei au numit măsura „cu risc de eludare”. Nu numai. Estimările de venituri au fost calculate pe date din 2008 și nu din 2009, detaliu care ar putea rezerva câteva surprize urâte la rezumarea încasărilor reale.
Pentru a alunga fantomele, printre rândurile majorității au făcut praf un vechi cal de bătaie: amnistia fiscală. Propunerea este de la Pdl Antonio Mazzocchi și Amedeo Laboccetta. Ar fi vorba de a-i ierta pe evaziunea fiscală care au furat bani de la stat între 2006 și 2009. O amnistia generalizată care s-ar extinde pe cât posibil: de la Irpef la Irap, până la TVA (Europa permite).
Intervenția ar putea garanta cassa Statului 35 de miliarde de euro, cel puțin conform estimărilor celor doi parlamentari majoritari. Dar Laboccetta și Mazzocchi nu ne vor da pe noi drept prieteni ai fraudelor, motiv pentru care ar dori ca împreună cu superamnistia să fie introdusă o înăsprire a măsurilor împotriva evaziunii fiscale: scăderea pragului de pedeapsă (de la 100 la 50). mii pentru declarațiile incomplete, de la 77 la 20 mii pentru cele omise în întregime) și pedepse mai aspre cu închisoarea (cu pedepse cuprinse între 2 și 5 ani în loc de 1 la 3).
Dacă proiectul este realizat, supertaxa ar fi uitată. Dar dacă ceva nu merge bine și trebuie să te limitezi la o reducere a taxei Irpef, Pdl are deja un plan b pregătit. Autorul noii trucuri este Massimo Corsaro, vicepreședintele deputaților lui Berlusconi, care propune creșterea pragului de taxă de la 90 la 100 de mii de euro venit anual (dar nu este exclus ca acesta să poată ajunge la 150 de mii). O modificare care oricum nu ar exclude coeficientul familial calibrat ad-hoc de tehnicienii subsecretarului Carlo Giovanardi. Numai pentru ponderea corectorului în relaţiile cu UDC.
