Toamna, hai sa mergem. Este timpul pentru o manevră bugetară.
Guvernul a prezentat în urmă cu două luni Nota de actualizare a previziunilor și obiectivelor. Lunea viitoare documentul cu conținutul manevrei din 2020 este de așteptat să fie lansat pentru a fi transmis Comisiei Europene pentru „ștampilarea” Bruxelles-ului.
În liniile principale, aceste conținuturi au fost deja prezentate în aceeași Notă de actualizare: un deficit de 2,2%, cu intervenții în valoare totală de 29 miliarde, dintre care 23 destinate dezactivării clauzelor de salvgardare și majorării TVA și 6 pentru acoperirea cheltuielilor neamânabile și a diverselor intervenții. Principala este reducerea cotei fiscale de 2,7 miliarde, care urmează să fie majorată în anii următori.
Care este poziția partenerilor sociali, adică a organelor intermediare ale statului? Întrebarea este deosebit de importantă după schimbarea majorității, ca și în componența acesteia este mai deschis la dialog si la propunere fata de cea precedenta.
Poziția celor trei mari sindicate Confederale este clasică: metoda este bună, acum meritul. Sunt foarte mulțumiți de confruntarea începută odată cu întâlnirea cu premierul Conte. Pe fond ei cred că manevra ar trebui să fie mai curajoasă, în special în reînnoirea contractelor publice și în pană fiscală. Apoi deblocarea infrastructurilor, apărarea „cotei 100”.
Resurse? Din evaziune fiscală. Și nimeni nu poate fi de acord. Mario Draghi, când era guvernator al Băncii Italiei, a acuzat evaziunea fiscală că se află la originea măcelăriei sociale. Papa Francisc a declarat că „neagă principiul de bază al vieții: ajutorul reciproc”.
Dar antreprenorii? Poziția Confindustria nu este încă bine definită. Dar din analize și discursuri reiese un fir comun care nu este tocmai evident și, de asemenea, totuși, o nu mică divergență de judecăți.
Firul roșu este asta pană fiscală trebuie să fie relaxată da, dar numai din partea muncitorilor. Adică să nu se reducă, așa cum s-ar fi așteptat, costul forței de muncă, creșterea competitivității și a ocupării forței de muncă. Iar dinamica CLUP-ului din ultima perioadă spune că ar fi și nevoie.
Această poziție a reieșit atât din analizele efectuate de Centrul de Studii Confindustria care, declasificând propunerile în „elemente utile pentru alimentarea dezbaterii”, precizează că ar fi oportună „o unificare a cotelor IRPEF pe primele paranteze, cu un întărirea ulterioară a veniturilor medii». a costat 8 miliarde, iar „o intervenție direcționată asupra compensației angajaților pentru creșterea salariului net chiar și pentru lucrătorii cu venituri atât de mici încât nu plătesc impozite”, a costat 2 miliarde. Acest lucru ar crește consumul iar stimulentul pentru muncă ar fi crescut (dar nu sunt destui oameni deja stimulați de lipsa unui loc de muncă?). Total: 10 miliarde. Coperți? Din nou pentru dezbatere sunt avansate ipotezele remodulării TVA-ului, a luptei împotriva evaziunii fiscale, a creșterii impozitării pe randamentele obligațiunilor de stat.
Cu tonuri foarte diferite, același fir există în discursul lui Carlo Bonomi la ultima adunare a Assolombardei. Pana trebuie redusă mai hotărâtor, întotdeauna în beneficiul total al muncitorilor. Bonomi, care conduce cel mai mare teritoriu al vulturului și este și președintele grupului tehnic pentru autoritățile fiscale din Viale dell'Astronomia (deci știe foarte bine despre ce vorbește), nu articulează propunerea deoarece detaliile tehnice nu sunt potrivite unei intervenții publice care este eficient dacă știe să excite. Vorbește însă de o intervenție de 13-14 miliarde, care urmează să fie finanțată cu bonusul de 80 de euro și cu anularea cotei de 100 și a părții din fondurile de venit de bază care fac din aceasta din urmă mai mult o politică de muncă decât un sprijin pentru familii. in saracie.
Bonomi nu-i consideră pe cei incompetenți, dar îi invită pe antreprenori să-și demonstreze capacitatea de a crește coeziunea socială investind mai mult în tineri, cu salarii mai mari, și în femei, cu prelungirea concediului de maternitate de la 5 la 8 luni, «cum facem deja în Assolombarda cu angajații noștri». Și în discursul lui Bonomi există și alte referiri la solidaritate, tipice tradiției milaneze (Credenza di Sant'Ambrogio datează din 1198).
Prin urmare, firul roșu este cel al sprijin de venit pentru lucrători. Și o societate mai susținătoare. În semnul luptei împotriva suveranității, care dăunează economiei de piață. Că firul roșu ar trebui să fie acesta a fost deja clar din 2016.
Și divergența în judecăți? În Viale dell'Astronomia, acestea sunt aliniate la setarea Guvernului: manevra „nu poate fi decât precaută, pentru că trebuie să dea încredere”, spune directorul general, deși „pare restrictiv”. Totuși, faptul că este restrictiv este o evaluare greșită, având în vedere că toți indicatorii o indică ca fiind moderat expansiv sau cel mult neutru.
Președintele Asolombardei, în schimb, nu o trimite să spună: manevra este timidă, nu reprezintă un punct de cotitură, nu surprinde. Este greu de crezut că această diferență de opinii este ocazională sau ocazională.
