Cine nu-și amintește apariția lui Luigi Di Maio și Matteo Salvini la Forumul Ambrosetti din Cernobbio la începutul lunii septembrie? Ambii au promis să rămână în Europa, de parcă a cere un referendum imposibil asupra euro sau a fi aliați în Parlamentul European ai extremei-dreapte rasiste și populiste ar fi doar niște distrageri inofensive. Liderul celor Cinci Stele a mers chiar până acolo încât a indicat modelul grillinii din guvernul spaniol al lui Mariano Rajoy. Desigur, doar cei mai naivi (sau ipocriti) dintre reprezentanții establishment-ului au arătat că au crezut prostiile Ligii Nordului și celor Cinci Stele.
Dar alegerile se apropie și sirenele oportunismului (sau transformării) revin pentru a vrăji opoziția în carieră. După ce a renunțat la limbajul populismului și a îmbrăcat un costum la două piept, Di Maio s-a întors ieri într-un lung interviu cu La Stampa pentru a acoperi cu catifea nervul expus al grillinii despre Europa, mergând până acolo încât să susțină că „există un război social în curs și că doar Europa ne poate salva”.
Conversie pe drumul Damascului sau pură nerușinare electorală? Fiecare poate judeca cum vrea și este binevenit dacă, pentru a încerca o preluare a puterii, grillinii renunță la ei înșiși și redescoperă Europa. Dar pentru a considera de încredere cuvintele liderului celor Cinci Stele, ar fi nevoie de o contra-probă. Iar testul ajunge punctual spre finalul interviului când jurnaliștii de la La Stampa îl întreabă cu înțelepciune pe Di Maio cum crede că este credibil dacă ține mereu pe masă pistolul referendumului pe euro. Liderul celor Cinci Stele răspunde serafic: „Referendumul pe euro? Considerăm că este un raport extrema”. Trăiască sinceritatea. Un vals în jurul Europei se poate face oricând, dar europenismul este altceva.
