Inter fuge. Victoria lui Salerno, rotundă și convingătoare dincolo de toate așteptările cele mai sălbatice, blochează primul loc al nerazzurrilor, sigur că îl va păstra cel puțin până miercurea viitoare, când se confruntă cu Torino în ultimul tur al primei manșe. De pus în joc va fi titlul de campioni de iarnă, atâta timp cât Napoli și Roma nu opresc între azi și mâine Milan și Atalanta: în acest caz, de fapt, echipa lui Inzaghi ar fi deja sigură că va ajunge la jumătatea comandamentului, chiar și cu un joc de rămas.
Toate acestea sunt copilul unuia întoarce-te născut pe 7 noiembrie anul trecut, când Inter a jucat derby-ul la 7 puncte în urmă, cu posibilitatea de a merge în 10: acea egalitate a marcat însă începutul cotinzii, certificat ulterior cu 6 victorii la rând, chiar 5 fără a încasa un poartă. Cifre înfricoșătoare, la fel ca 103 goluri marcate în anul calendaristic 2021, căruia, de altfel, mai lipsește meciul cu Torino: un record absolut, în condițiile în care precedentul, datând din 1950 (99), a fost pulverizat aseară, într-un meci dominat de la început până la sfârșit. Cu siguranță nu Salernitana, distrusă de probleme corporative (dar susținută de un public admirabil) și revenită de la 3 knockout-uri la rând, a putut opri un asemenea drum, cu excepția întorsăturilor care, însă, nu s-au produs.
Meciul lui Arechi s-a desfășurat pe o singură pistă, Inter conducând după doar 11’ prin Perisic și de câteva ori aproape de 0-2, până la golul lui Dumfries (33’) care, de fapt, a închis toate conversațiile. Grenadele, deși au dat dovadă de un complot bun cu Ribery, nu numai că nu au avut mijloace de contracarare, dar nici nu au rezistat inevitabilului gol din repriza secundă, semnat de Sanchez (52′), Lautaro (77′) și Gagliardini. (87’), pentru o finală foarte poker care îl trimite pe Inzaghi pe orbită, din ce în ce mai singur la comanda campionatului.
„Cel mai bun lucru a fost atitudinea băieților, în aceste meciuri ai totul de pierdut dar am avut o abordare excelentă, mișcând bine mingea și făcând ceea ce trebuia să facem cu concentrare și determinare – a exultat antrenorul în presa de sală – . Chiar de la început am avut un feeling excelent cu echipa, am jucat așa chiar și în primele jocuri, cu multe șanse create. Desigur, am pierdut și acolo niște puncte de complice Campionilor, dar am întârziat în clasament doar pentru că două echipe le câștigaseră pe toate. Acum suntem în frunte, dar drumul este lung și complicat, adversarii noștri sunt puternici și pregătiți”.
Mesajul este însă tare și clar, mai ales în tururile în care ceilalți 3 concurenți sunt angrenați în confruntări directe care, inevitabil, vor ajunge să-i facă o favoare, consolidându-și și mai mult conducerea în Serie A. La fel, deși cu proporțiile cuvenite. , se poate spune despre Lazio, că învingând Genova și-a garantat dreptul la un weekend de zâmbete, cu conștientizarea că cineva dintre Atalanta și Roma va pierde ceva teren.
Scorul de 3-1 de la Olimpico redă un minim de liniște unui grup mereu pe roller coaster, incapabil până acum să alerge continuu, dar bun la reacție ori de câte ori pare să fie în pragul prăpastiei. Ieri victoria a fost practic obligatorie în condițiile în care rossoblu-ul lui Shevchenko, în ciuda recuperării lui Destro și Criscito, s-a prezentat ca penultimul în clasament, cu trei înfrângeri consecutive pe spate. Care au devenit patru deja în prima repriză, când Pedro a transformat o minge grozavă recuperată de Felipe Anderson în gol, pentru golul de 1-0 al biancocelestei (36'). În repriza secundă, Genoa a încercat să ridice centrul de greutate, dar fără să-l îngrijoreze pe Strakosha, până când Acerbi, în urma desfășurării unui corner, a sigilat dubla cu o lovitură bună de cap (75’). La scurt timp după Zaccagni a semnat trio-ul (81’), transformând astfel golul lui Melegoni (86’) într-un simplu punct pe steag, inutil în scopul rezultatului.
La Lazio a obținut așadar o victorie dublu importantă: pentru clasament, în condițiile în care punctele devin 28 ca ale Romei și Juventus și pentru convingere generală, în lumina absenței atacantului Immobile. „Am făcut un joc bun, comandându-l de la început până la sfârșit, fără să acordăm nimic adversarilor – a comentat mulțumit de Sarri -. Îmi pare rău doar pentru golul marcat în finală, nu s-a încadrat, dar performanța bună este tot acolo. Cred că Lazio nu câștigase de mult fără Immobile...”. Inter și Lazio, așadar, au început ziua a 18-a cât de bine nu au putut, oferindu-și luxul de a-și putea urmări meciurile fără teamă, chiar cu speranța de a-și putea îmbunătăți clasamentul respectiv.
