Este un masacru de migranți în largul coastei Libiei: în diferite epave de până acum peste 170 au murit în ultimele trei zile și sunt încă sute de oameni dispăruți fără ajutor pe mare. Navele umanitare, care spre deosebire de ceea ce susține ministrul de Interne Salvini nu se aflau în zonele în care traficanții i-au abandonat pe migranți, încearcă să intervină, dar situația este tragică. În ultimul naufragiu, într-o barcă cu 120 de migranți la bord erau doar trei supraviețuitori, adus înapoi la Tripoli de Garda de Coastă libiană: „Am plecat cu o seară înainte, eram 120 de oameni pe barca, toți fără veste de salvare. După zece ore a început să ia apă. Atunci oamenii au început să cadă în mare. Femeile țineau în sus acei doi copii mici, dar apoi au căzut și ele. Și nu a venit nimeni. Ne-am apucat de ceva care plutea, am stat în apă cel puțin trei ore”, au spus aceștia, adăugând: „Mai bine să murim decât să ne întoarcem în Libia”.
Numai în acest naufragiu au existat așadar 117 victime, dintre care 10 femei (una dintre ele însărcinată) și doi copii, cea mai mică avea doar două luni. „ONG-urile s-au întors, contrabandiştii s-au întors să facă afaceri şi să ucidă, iar eu sunt cel rău?”, a acuzat vicepremierul Matteo Salvini într-o transmisie live pe Facebook, în timp ce preşedintele Republicii Mattarella exprimă „durere profundă” şi Premierul Conte spune că este șocat în fața primului masacru din 2019 într-o Mediterană lipsită acum de orice dispozitiv de salvare. In aceleasi ore alte cinci bărci au plecat din Libia: două (cu 68 și 13 persoane) au aterizat la Lampedusa, alte două bărci aduse înapoi de Garda de Coastă Libiană, una salvată de Sea Watch care a luat la bord 47 de migranți. Salvini i-a avertizat deja: „Uită să înceapă de la obișnuitul manfrine al portului din Italia sau al „răului Salvini”. In italiana".
Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, Filippo Grandi, face un apel către Europa: „Nu putem închide ochii la numărul mare de oameni care își pierd viața la porțile Europei. ICNUR este îngrijorat că acțiunile statelor descurajează din ce în ce mai mult ONG-urile să furnizeze ajutor. În același timp, în Europa sunt necesare modalități mai sigure și legale de acces la procedurile de azil”.
