Că David îl oprește pe Goliat, în lumea fotbalului, este deja rar în sine, că se întâmplă de două ori în aceeași zi este chiar unic. Totuși, a 23-a din A i-a văzut pe primul din clasă remiza împotriva ultimului, de altfel fără a putea recrimina nimic. Ar fi putut câștiga și Juventus și Roma, asta e sigur, dar Cesena și Parma nu au meritat absolut, demonstrând într-adevăr că sunt mult mai vii decât spune clasamentul. Același care continuă să-i vadă pe bianconeri ferm la comandă, deși fără acel break final care ar stinge ultimele flăcări galbene și roșii. Deja acum două săptămâni, la Udine, Doamna nu a valorificat remiza lui Lupa împotriva lui Empoli și ieri istoria s-a repetat. Față de griul 0-0 al lui Friuli însă, Manuzzi a văzut spectacol și goluri, să spun adevărul mai mult datorită lui Cesena.
De fapt, echipa lui Di Carlo a fost cea care a luat conducerea prima, mai mult, după ce deja a risipit două ocazii excelente cu câteva minute mai devreme: în minutul 17, însă, Djuric a profitat de o greșeală urâtă a lui Pirlo pentru a-și conduce echipa la un senzațional. 1-0 conduce. Plânta i-a trezit pe oamenii lui Allegri, de nerecunoscut până atunci, și deloc surprinzător, într-un sfert de oră, scorul a fost complet inversat. Mai întâi Morata cu o lovitură de cap (27’), apoi Marchisio cu un jaf (33’): un vuiet dublu care a părut să închidă fiecare discurs și nu doar pentru meciul Manuzzi. Cesena a avut însă meritul de a încerca toată repriza secundă, profitând de greșelile liderilor, trădați de aproape toți oamenii cheie. În minutul 70 Brienza a găsit egalarea meritată cu un șut de la margine, valorificând o superioritate teritorială senzațională și incontestabilă.
În minutul 82 episodul care a certificat seara alb-negru: minge de mână a lui Lucchini și lovitura de pedeapsă decisivă. La fața locului a mers Vidal, același care, în urmă cu câteva luni, trimisese peste bară o minge foarte grea (din fericire, asta s-a dovedit a fi irelevantă ulterior) împotriva lui Olympiacos. De data aceasta chilianul a reușit să facă și mai rău, dând afară un portar învins și certificând astfel eșecul de a scăpa pentru victorie. „A fost un meci prost, jucat prost tehnic – a recunoscut Allegri. – Păcat, ar fi fost un pas important spre Scudetto, dar aceste meciuri ne readuc cu picioarele pe pământ. Noi am săvârșit păcatul prezumției”. În general, însă, punctul lui Cesena este câștigat.
De altfel, după-amiaza Roma nu reuşise să treacă dincolo de egalul cu Parma, un trist 0-0 acasă care a dezlănţuit furia suporterilor. Aveam nevoie de victorie cu orice preț, în schimb tendința Giallorossi din 2015 (2 victorii în 7 jocuri) a continuat pe trendul semnului x. O listă care nu se împacă bine cu cursa pentru titlu și de fapt echipa lui Garcia rămâne în cursă doar datorită lui Juve: dacă Napoli nu s-ar fi împiedicat la Palermo atunci am vorbi mai ales despre lupta pentru locul doi. „Trebuia și puteam să câștigăm, suntem cu toții dezamăgiți – cuvintele antrenorului francez. – În prima repriză am fost prea lenți, în a doua am mers bine dar nu am reușit să spargem zidul lor defensiv. E adevărat, avem multe absențe, dar acesta nu ar trebui să fie un alibi…”.
Pe scurt, fără scuze, doar dezamăgire pentru un gol strigat de pe acoperișuri (vă mai amintiți de proclamațiile campionatului din octombrie?) și atârnat acum mai ales de firul matematicii. Involuție totală, fiică a unui declin fizic care a transformat frumoasa Roma de la începutul anului în actuala copie proastă. În care goluri sosesc cu picurator și acum că Gervinho și Doumbia s-au întors de la Cupa Africii. Garcia a încercat să zdruncine inerția introducându-i din start pe amândoi, o alegere nefericită pentru că cei doi (în special noua semnătură) s-au dovedit a fi în formă. Rămâne însă regretul de a nu fi realizat niște șanse, mai ales postul lovit de Cole în finală, dar episoadele nu pot duce întotdeauna la victorie. Pentru a instala cu adevărat Juve, ar fi nevoie de un ritm foarte diferit, motiv pentru care, la matematică, jocurile par să se îndrepte spre încheiere. Cu condiția ca, din acest campionat urât, dar foarte echilibrat, să nu vină alte întorsături.
