Optimi ipotecate. Victoriile lui Juventus și Roma valorează 3 puncte foarte grele și, în consecință, un pas înainte spre depășirea lotului, deși cu diferențele necesare. Pentru că dacă victoria giallorossi în fața CSKA Moscova merită locul doi în clasament, cea a bianconerilor de la Manchester permite o extindere aproape decisivă la conducere și aproape, evident, este legată doar de matematică.
Să spunem așa: dacă Allegri ar pierde toate cele trei jocuri rămase, atunci poate, dar numai poate, optimile de finală ar putea scăpa. Evenialitate greu de luat în considerare și nu doar pentru că Valencia, clasată pe locul trei, a remizat și împotriva trupei elvețiene a Young Boys: adevărul este că Juve este o armată menită să facă lucruri mari și vizita la Old Tafford nu face decât să o confirme.
Finala de 1-0 a fost chiar strânsă în lumina a ceea ce s-a văzut pe teren, cu bianconerii ca stăpâni absoluti și pe Red Devils ai lui Mourinho acționând ca parteneri de sparring. Singurul regret constă în scorul final, prea mic raportat la volumul de joc și la ocaziile create, mai ales că golul care rupe echilibrul ajunsese deja în minutul 17 (Dybala după o acțiune bună a lui Ronaldo pe dreapta), prefigurand începutul unei goleade. Dar poate că e mai bine așa: în Allegri, știi, victoriile prea rotunde sunt aproape înfricoșătoare.
„Băieții au făcut o performanță bună – a comentat cu satisfacție antrenorul – Uneori ar fi trebuit să mișcăm mingea mai repede și am făcut greșeli din când în când, dar e în regulă, echipa a jucat bine și a meritat victoria. Ne mutasem deja cu autoritate în Valencia, creștem constant”.
Atâta satisfacție pentru un succes binemeritat și convingător, care sporește și mai mult considerația întregii Europe față de Doamnă.
A spune același lucru despre Roma ar fi o exagerare, însă victoria de ieri ar putea reprezenta un bun punct de plecare pentru o echipă fluctuantă, dar plină de calitate. Victoria cu 3-0 în fața CSKA nu ar trebui să înșele: fără cele două salvari ale lui Olsen de la începutul meciului, poate că am comenta un alt rezultat. Dar apoi Edin Dzeko a preluat scaunul, din nou în versiunea Ligii Campionilor: greutățile campionatului, de fapt, trec de îndată ce aude melodia. După cele 3 goluri împotriva Viktoriei Plzen, dotajul de ieri (30’ și 43’) a rupt spatele rușilor, înainte ca Under să rotunjească rezultatul cu un frumos picior stâng sub șapte (50’).
Victorie care merită să-l depășească pe CSKA și, una peste alta, o piesă bună de calificare: să se repete la Moscova pe 7 noiembrie ar face restul.
„Sunt fericit, dar vai să mă relaxez – a oftat Di Francesco. – Întotdeauna este ceva de îmbunătățit și trebuie să muncim din greu, până acum ne-a lipsit continuitatea și asta se găsește doar cu rezultate. În orice caz, mă bucur și pentru Dzeko, e extraordinar când e seara. Aproape că am senzația că îi place să joace mai mult seara...”.
Nu știm dacă este adevărat, cu siguranță s-a distrat ieri și cu el toată Roma, ca să nu mai vorbim de Juventus: pe scurt, această Champions League începe să dea satisfacții.
