Arbitrul, portughezul Proença, a fost la fel, iar terenul, cu proporțiile cuvenite, a fost cel puțin similar dar rezultatul, din fericire, a fost foarte diferit. Într-o lovitură, Juventus a exorcizat fantoma Istanbulului, răul de călătorie (a lui și a lui Tevez) și teama de a nu se califica în optimile de finală. Nu s-a terminat încă, dar putem spune că aproape am ajuns: la Torino, pe 9 decembrie, va fi suficient să nu pierzi împotriva lui Atletico Madrid care s-a calificat deja pentru a trece prin grupă. Nu numai că, în caz de victorie cu cel puțin două goluri diferență, Doamna ar sosi și mai devreme, oferindu-și o remiză hotărât mai moale și, poate, un viitor în Liga Campionilor de neconceput până acum câteva săptămâni. Totuși, la toate acestea ne vom gândi abia peste câteva zile, acum este momentul să ne bucurăm de un succes important, mai puțin evident decât s-ar fi crezut în ajun.
„Meciul a fost bun, băieții au intrat bine în context – analiza lui Massimiliano Allegri. – Malmoe a alergat mult în prima repriză, nu am profitat de unele ocazii nici din cauza terenului. Dar apoi a mers mai bine, acum avem un meci important cu Atletico Madrid, o echipă care aproape că a câștigat Liga Campionilor sezonul trecut. Vom încerca să câștigăm cu o diferență de două goluri, vrem să profităm de posibilitatea de a termina primul în grupă.”
La urma urmei, frumusețea fotbalului este și aceasta. Acum două zile Juventus părea aproape ieșit din cupă, incapabil să reproducă ceea ce face de obicei în Italia în Europa. Au urmat apoi două victorii și, datorită dezastrulului Olympiacos de la Calderon (4-0) scenariile s-au inversat complet. Meritul este al tuturor dar este corect să facem o mențiune separată pentru Allegri: trecerea de la „Contiano” 3-5-2 la 4-3-1-2 a venit chiar înaintea meciului cu grecii, de atunci abia victorii, în ligă și în cupă, și în general un salt calitativ în performanță.
Nu a fost o Juve transcendentală cea a lui Malmoe, dar nici copia obișnuită decolorată a versiunii europene. De la început, posesia mingii a fost clar în favoarea și cu puțin mai multă precizie rezultatul ar fi fost deblocat și mai devreme. În schimb, Doamna a trebuit să aștepte minutul 4 al reprizei secunde pentru a prelua conducerea: o aruncare splendidă a lui Marchisio pentru Llorente, un șut de contraatac complet cu dribling pe portar și mingea în plasă. Scorul 1-0 a deschis spații pe care bianconerii ar fi putut (și ar fi trebuit) să le folosească mai bine, dar acesta, după cum știm, este principalul lor defect. Și așa, după senzaționala traversare a lui Morata, cineva a început să vadă fantomele Moscovei, unde romii și-au complicat viața al naibii.
Totuși, Tevez s-a ocupat să-i alunge, ironic în coabitare cu mult criticatul teren de la Malmoe: apașii au lovit prost mingea dar un rebond anormal a depus-o în poartă (88’). Petrecere mare si pentru el, marcand din nou in deplasare dupa mai bine de 6 ani, de parca abia astepta sa se deblocheze altceva impreuna cu echipa (succesul in deplasare de la Torino lipsea de 652 de zile, 0-3 peste Celtic). Ne place să credem că aceasta nu este doar o coincidență, până la urmă, Doamna are nevoie de toți jucătorii ei de top pentru a merge înainte în Liga Campionilor. Mai bine mai târziu decât niciodată, s-ar putea spune, mai ales acum că poteca este înapoi la vale.
