Un Milan cu două fețe. Zâmbitorii AC Milan, înviorați de victoria asupra Genovei care valorează 3 puncte foarte grele, violet de furie (se cuvine să o spun!) nerazzurri, doborâți de înfrângerea de la Florența care certifică o stare de criză deocamdată de netăgăduit. Locul trei revine astfel Fiorentinei, care ocupă treapta de jos a podiumului cu un avans de 2 puncte față de Roma, 4 față de Inter și 6 față de Milan: pozițiile sunt aceleași ca săptămâna trecută, decalajele cu siguranță nu.
Doar oamenii lui Mancini pierd teren, acum departe de a fi siguri că vor ajunge în Liga Campionilor și într-adevăr la îndemâna lui Mihajlovic: un scenariu de neconceput cu doar o lună în urmă, dar fotbalul, după cum știm, nu este o știință exactă. Și astfel Inter, care conduce campionatul până la jumătatea drumului, este acum pe locul cinci și cu mult mai multe perspective negre decât albastre.
Scorul de 2-1 al lui Franchi, oricât de îndrăzneț e, fotografiază ce s-a văzut pe teren: Fiorentina a făcut meciul și a meritat să câștige, chiar dacă cele 3 puncte au ajuns doar la photo finish. De altfel, în prima repriză, în ciuda unei supremații Viola, nerazzurri au fost cei care au luat conducerea cu Brozovic, bun să profite de asistența lui Palacio și să-l învingă cu un șut aproape de piciorul drept pe Tatarusanu (26’).
Scorul 1-0 părea că poate schimba echilibrul meciului dar în minutul 60 Fiorentina a egalat: centrare a lui Ilicic, mingea faultată de Murillo direct pe capul lui Borja Valero pentru un gol ușor. În acel moment arbitrul Mazzoleni a preluat scaunul și, în ciuda lui, a combinat dezastrele în stânga și în dreapta. Mai întâi i-a refuzat un penalty clar Violei pentru o atingere de mână a lui Telles (62’), apoi l-a eliminat pe brazilian însuși pentru un fault total inventat asupra lui Bernardeschi (82’).
În toate acestea, echipa lui Paulo Sousa a încercat totul și a fost răsplătită în timpul opririi: șut de Zarate, respins de Handanovic și tap-in câștigător de Babacar, care a intrat cu puțin înainte în locul lui Ilicic (91’). Finalul s-a transformat într-o adevărată luptă cu tauri și Mazzoleni i-a alungat și pe Zarate (mâinile la gâtul lui Murillo) și pe Kondogbia (proteste) dezlănțuind astfel mânia lui Mancini: antrenorul a decis să nu mai apară în sala de presă.
Dacă ar fi făcut-o, ar fi trebuit să vorbească despre arbitru (în cursul săptămânii tehnicienii au decis să nu mai facă acest lucru pentru tot sezonul), dar și despre lista groaznică a lui Inter, care a căzut de pe primul pe locul cinci în spatiul de 40 de zile.
Cu siguranță mai senin, după cum am menționat mai sus, în duminica Milanului, care s-a apropiat de verii lor (și mereu în urma zonei Campionilor) datorită victoriei de acasă în fața Genoa. Un succes mai convingător în joc decât în rezultat: 2-1 final a provocat de fapt mai multe fiori în mediul rossoneri, care au revenit să trăiască temeri străvechi care păreau să fi fost depășite până acum.
„Sunt mulțumit de victorie, dar jocurile trebuie să fie închise – a explicat Mihajlovic. – Trebuia să înscriem al treilea gol și mai presus de toate să evităm suferința finală, riscam să suferim un egal și asta e și vina mea. Băieții știu ce vreau să spun, de acum cine nu se sacrifică până în ultima secundă nu va mai juca”.
Orice referire la Balotelli nu este pur întâmplătoare, deși antrenorul rossonerilor nu a vrut să-i menționeze numele. Totuși, Supermario rămâne principalul suspect în izbucnire: a intrat în minutul 88 în locul lui Bacca (pe rezultatul de 2-0) și s-a deplasat cu indolență pe teren, provocând toată furia lui Sinisa (de altfel surprinsă de camere). ). Finalizarea dificilă (golul lui Cerci în minutul 93) nu ar trebui însă să anuleze prestația bună a lui Milan, care a condus aproape tot meciul și fără nici un fel de suferință.
Imediat înainte datorită obișnuitului Bacca (al 13-lea gol în ligă pentru el), rossonerii și-au pus după-amiaza la vale tot în virtutea unui Genoa moale și neconcludent, complet incapabil să creeze probleme lui Donnarumma. În repriza secundă Honda s-a ocupat să rotunjească rezultatul: șutul lui de la distanță a fost frumos, deși cu complicitate incontestabilă a lui Perin (64’).
La 2-0 Milan și-a creat apoi mai multe ocazii de a înscrie al treilea gol și Mihajlovic, galvanizat evident de buna performanță a echipei sale, a decis să lase loc celor care joacă mai puțin: în afara Montolivo, Bacca și Niang, în interiorul Poli, Balotelli și Menez. . Dar multe schimbări au provocat o scădere a tensiunii și Genoa a găsit golul drapelului, redeschizând efectiv un meci care părea închis, chiar dacă fără a crea ocazii speciale.
În cele din urmă, Mihajlovic a putut să răsufle uşurat şi să se bucure de o victorie care, datorită înfrângerii lui Inter la Florenţa, face finalul sezonului rossoneri mult mai interesant.
