Supermarketurile sunt pline de produse chinezești, iar China exportă și capital care este investit atât în țările emergente, cât și în cele dezvoltate. Nu este de mirare, atunci, dacă Imperiul Celest se preocupă și de exportul propriei imagini, limbă și cultură. „Institutele Confucius” sunt responsabile de acest lucru, care sunt pentru China un pic ceea ce institutele culturale italiene sunt pentru Italia sau, pentru Franța, Alliance Française. Dintre aceste „Institute Confucius” există 358 în lume și 129 în 34 de țări europene.
O conferință de trei zile a „Institutelor Confucius” europene se încheie astăzi la Edinburgh, unde s-au discutat multe obiective, dar și multe probleme. Unii academicieni au criticat „Institutele Confucius” ca instrumente de propagandă. În America, administrația Obama a introdus în mai o regulă – ulterior retractată – care ar fi împiedicat reînnoirea vizelor pentru profesorii chinezi din institute.
Liu Xiaoming, ambasadorul Chinei în Marea Britanie, pare să fi acceptat oblic aceste critici când a afirmat că „Institutele Confucius” trebuie să se concentreze mai mult pe calitate decât pe numărul de institute.
Citit China Daily
