Luigi Di Maio are cu siguranță dreptate în privința unui lucru: guvernul în curs de dezvoltare, denumit Lega-M5, ar putea aduce un adevărat punct de cotitură politică pentru Italia. Nu numai intern, ci și străin. În timp ce liderii politici ai celor două partide sunt ocupați să aleagă premierul și să împartă cele mai importante locuri, contractul guvernamental dintre cele două facţiuni politice provoacă deja agitație și teamă în toată Europa.
Există multe puncte fierbinți și tot atâtea promisiuni ale programului care, atunci când este supus unei analize critice, par nu numai greu de întreținut, dar și foarte costisitoare, cu riscul deraiării Italiei și a finanțelor sale publice: de la revizuirea datoriei cu BCE până la eliminarea sancțiunilor împotriva Rusiei, trecând evident prin cele două pietre de temelie care disting și care au permis Lega și Cinque Stelle să câștige alegerile, și anume impozitul unic pe de o parte și venitul de bază pe de altă parte.
În acest context, pare important să înțelegem nu numai modul în care italienii trăiesc această fază politică chinuită, ci și modul în care este percepută în afara granițelor noastre. În acest interviu cu FIRSTonline, Regina Krieger, corespondent în Italia al Handelsblatt, principalul ziar economic german, ne vorbește despre opiniile cu privire la noul guvern răspândit în Germania și explică ce preocupări are Europa cu privire la cursul politic care urmează să iasă în țara noastră.
Italia trăiește zile de mare tensiune politică odată cu nașterea (probabilă) a guvernului Lega-M5S care își anunță intenția de a schimba radical liniile directoare politice din trecutul recent: care este părerea ta și ce te frapează cel mai mult despre această fază a Satului nostru ?
„Noi, corespondenții străini, lucrăm neobosit în aceste zile pentru a încerca să plecăm în străinătate pentru a înțelege ce se întâmplă. Noua realitate italiană este foarte greu de explicat deoarece este necesar să se transmită ceea ce reprezintă un adevărat punct de cotitură în politica internă și externă a țării. Nici măcar nu este ușor de descris de ce formarea unui nou guvern durează atât de mult.
Două lucruri mă frapează în special în această fază: impactul politic pe care îl are și pe care îl poate avea în viitorul apropiat și preocupările cu privire la alegerile economice pe care le ridică Executivul în curs de dezvoltare în toată Europa”.
Liderii M5S și ai Ligii se referă adesea la modelul german atunci când vorbesc despre contractul guvernamental. Este calea urmată de Italia în pregătirea noului Executiv cu adevărat asemănătoare cu cea adoptată în Germania pentru nașterea Marii Coaliții?
„Este o comparație greșită. În primul rând pentru că guvernele de coaliție sunt o tradiție în Germania de mulți, mulți ani. Astăzi suntem în al patrulea Coaliția Grosse format din social-democrati si Cdu/Csu al cancelarului, Angela Merkel. Chiar și la nivel regional există multe coaliții. Această caracteristică este determinată de sistemul nostru electoral, care a fost întotdeauna o combinație de reprezentare majoritară și proporțională.
Mai presus de toate, tipul de muncă care stă la baza noului guvern german și contractul care a dus la nașterea acestuia este diferit. Până și reprezentanții noștri politici de această dată au luat mult timp să ajungă la un acord, le-a luat șase luni, e aproape un record, dar până la urmă au produs un text de 178 de pagini. L-am citit în întregime: este foarte clar, detaliat, precis pe fiecare punct și pe fiecare măsură. Paginile scrise de Lega și M5s par orice altceva. Tot din acest motiv, în opinia mea, comparația Italia-Germania este improprie”.
Rămânând pe contract, programul Lega-M5S nu duce lipsă de referințe critice la Europa cu cererea de revizuire a Tratatelor și propunerea către BCE de a nu calcula obligațiuni de stat pentru toate țările (dar de fapt se aplică celor mai îndatorate). ) reținut la finalul Quantitative Easing: ce părere aveți și ce reacții trezesc aceste știri în Germania? Credeți că ar putea reapărea tentația de a pune un plafon pe cantitatea de obligațiuni de stat deținute de băncile italiene?
„Daunele au fost făcute în ultimele zile, în special imaginii Italiei în străinătate, nu există nicio îndoială. Reacția la aceste propuneri în Germania, în special din partea economiștilor, a fost puternică. Proiectul de contract apărut la începutul săptămânii, deși ulterior a fost atenuat și atenuat în cererile de prezentat Uniunii Europene, a fost primit la Berlin ca o adevărată „bombă”.
În opinia mea, discuția cu privire la posibilitatea punerii unui plafon asupra cantității de obligațiuni deținute de bănci va ajunge în scurt timp, și pentru că opinia comună din străinătate este că Italia face pași înapoi față de progresele înregistrate în ultimii ani. Până acum câteva săptămâni, țara era observată cu un ochi foarte binevoitor de către Germania, progresele înregistrate erau lăudate. Creșterea realizată, chiar dacă este limitată, a fost apreciată pozitiv. Mai simplu spus, Imaginea pe care Italia reușise să o dobândească a fost foarte bună. Acum riscăm să revenim la vechile stereotipuri și asta este ceva pe care personal regret foarte mult.
Propunerile pe care Lega și Movimento 5 Stelle promit să le aducă la Bruxelles nu sunt absolut conforme cu Europa și regulile acesteia și, prin urmare, nu numai că dăunează relațiilor italo-germane, dar rănesc. în primul rând unei Uniuni Europene care, într-un moment atât de delicat, caracterizat de războiul comercial cu Statele Unite, ar trebui în schimb să vorbească cu o singură voce”.
S-a întors în Germania îngrijorarea cu privire la ceea ce se întâmplă în Italia?
Da, ceea ce se întâmplă este îngrijorător, este inevitabil. Italia este o țară suverană și ca atare își ia deciziile, dar în Germania există temeri de viitor, și pentru că ceea ce se întâmplă la Roma îi afectează pe toată lumea. Evident că nu mai suntem în noiembrie 2011, când Italia era în pragul default, dar în ultimele zile s-au văzut deja primele reacții ale piețelor, doar uitați-vă la creșterea spread-ului.
În acest moment trebuie să așteptăm să vedem care va fi comportamentul investitorilor. Evident că trebuie să acceptăm votul care a ieșit din sondaje, dar această răsturnare vine în cel mai puțin oportun moment pentru că Italia mergea bine: exporturile se îmbunătățiu, investitorii s-au întors în Italia, a existat un climat de încredere în țară și aceste politici ar putea anula totul.
Mai în general, ce părere aveți despre propunerile politico-economice, și despre politica internă și nu doar externă, ale guvernului italian în curs de dezvoltare?
„Am vorbit deja despre propunerea Băncii Centrale Europene privind obligațiunile de stat: nu este fezabilă și nu respectă reglementările UE. Vorbind în loc de politică internă, adevărata problemă este că există două forțe politice care au făcut promisiuni alegătorilor și acum trebuie să încerce să le țină. În opinia mea, însă, venitul de bază, impozitul unic etc. sunt propuneri care nu pot fi finanțate, lipsește o privire realistă către țară.
Îndoielile mele implică nu doar programul ci și protagoniștii acestei faze care, din păcate, mi se par adevărați amatori de politică. Observând formarea lor, ascultându-le cuvintele și deriva populistă, întrebări puternice nu pot decât să apară. Îngrijorarea crește atunci când se consideră că legea stabilității va trebui să fie adoptată în toamnă. Cum vor evita majorarea TVA-ului, ignorând cererile Bruxelles-ului? Sunt multe întrebări și mai presus de toate problemele cu care va trebui să se confrunte Italia”.
Un punct crucial este și noua poziționare internațională a Italiei, care, deși își reiterează loialitatea față de alianțele tradiționale și față de NATO, solicită abolirea sancțiunilor anti-Putin și indică Rusia ca un nou „partener strategic” în țări fierbinți precum Siria. : Ce va spune Germania despre aceste noi orientări ale politicii externe italiene?
„Partea din program privind respectul pentru alianțe și loialitatea față de NATO este importantă și oarecum liniștitoare. În ceea ce privește abolirea sancțiunilor împotriva Rusiei, însă, nu este nou faptul că Italia dorește să le revoce, despre acest lucru s-a discutat deja în trecut, mai ales în legătură cu necesitatea asigurării resurselor energetice pentru țară. Chiar și în Germania există forțe politice care ar saluta o apropiere de Rusia, dar există pacte europene pe care toată lumea trebuie să le respecte, inclusiv Italia”.
Ce reflecții trezesc la Berlin nașterea primului guvern „populist” din Europa și orientările anti-UE ale țărilor pactului de la Visegrad din Europa de Est? Va răspunde Germania confirmându-și politica externă și europeană sau va începe să creadă că există ceva de revizuit în comparație cu trecutul recent pentru a nu alimenta noi impulsuri populiste și centrifuge?
„Problema este că Europa este în prezent destul de slabă. Este acolo pentru toți să vadă că Macron nu a reușit încă să dea acel „nou curs” despre care s-a vorbit atât de mult și nici chiar cancelarul Merkel nu pare prea convins de aceste propuneri, deși inițial a fost întâmpinat cu entuziasm. În momentul de față, Europa pare destul de fragilă și dacă adăugăm la aceasta că Italia, care este a treia economie ca mărime din zona euro, fundamentală pentru viitorul UE, astăzi pare dispusă să facă o întoarcere la multe reguli, devine chiar mai greu de ţinut sub control ţările Vişegrad. Reprezintă un alt aspect al slăbirii, cu condiția ca, evident, noul Executiv să dorească cu adevărat să-și țină promisiunile”.
În ceea ce privește „noul curs”, centralitatea Germaniei în Europa și în lume pare să se întunece: axa de reforme imaginată de Merkel și Macron nu pare să facă progrese, forțele centrifuge se înmulțesc în Vechiul Continent iar relațiile dintre Europa, și mai ales Germania, și Statele Unite ale lui Trump sunt la cote maxime: cum se confruntă nemții acest sezon internațional turbulent?”
„Chiar și în acest moment există multe temeri pentru că se simte în aer că vremurile de aur se împuținează, că climatul economic din Germania, dar în general în toată Europa, s-ar putea agrava din nou. Trebuie să recunoaștem că locomotiva germană a început să încetinească și, mai mult, Berlinul este foarte expus exporturilor, precum Italia.
Apropo de relațiile dintre Bătrânul Continent și Statele Unite, Europa pare din ce în ce mai divizată. Tot din acest motiv este nevoie de o Italia puternică în context internațional. De exemplu, în ultimele săptămâni despre Iran și Siria, vocea italiană a fost total absentă și acest lucru nu este bine pentru nimeni. Trio-ul Italia-Franța-Germania este cel care trebuie să ghideze Uniunea într-un moment atât de sensibil pentru că fără Italia Europa este mai slabă”.
Poate Italia să rămână în urmă altor țări cu noua întorsătură politică?
„Nu-i văd pe acești politicieni ca oameni de stat pe scena internațională, așa că da, poate rămâne în urmă și este păcat pentru că Italia a fost mereu acolo și cu semnele de îmbunătățire economică date în ultimii ani câștiga un rol important în Bătrânul Continent. Germania și Italia au avut întotdeauna un schimb foarte activ, nu doar politic, gândiți-vă doar la industria prelucrătoare. Din păcate, toate acestea riscă să dispară”.
