Senzațional la Torino! Sandro Ciotti ne va ierta, dar celebra sa frază inventată pe 4 iunie 1961 (Catania-Inter 2-0) se potrivește perfect cu ceea ce s-a întâmplat cu Juventus, învinsă senzațional (precis) acasă de nou-promovata Empoli. O bufnitură incredibilă și totuși adevărată, foarte adevărată, rezultatul unei performanțe proaste, uneori chiar deconcertante, care a amintit de meciul cu Benevento din campionatul trecut. Pe atunci erau Pirlo și Cristiano Ronaldo, dar astăzi un anume Massimiliano Allegri stă pe bancă, dar păcat că portughezul cu 101 goluri în 134 de jocuri a plecat: Kean a sosit în locul lui (a aterizat ieri seară la Torino), dar sentimentul este că este nevoie de mult mai mult pentru a reda competitivitatea Doamnei pierdute. Pentru că Empoli nu a furat nimic, ba se poate spune că s-au confruntat cu Juve, evident, cu armele, fără temeri reverențiale care, în lumina a ceea ce au văzut pe teren, nu ar fi avut niciun motiv să existe.
Manevra alb-negru este prea confuză, tot rezultatul unor alegeri discutabile precum Danilo ca director de mijloc, sau McKennie ca mijlocaș ofensiv cu libertatea de a ofensa. Sigur, după pauză vor fi niște fețe noi și un Locatelli gata să preia conducerea, dar riscă să nu fie suficient: Juve din acest sezon a arătat aceleași probleme ca și sezonul trecut, doar că nu va mai exista CR7 care să scoată castanele de pe foc. „Nu ne mai gândim la el – l-a tăiat scurt Allegri, înainte de a comenta înfrângerea foarte grea -. Am fost frenetici, ne-am înșelat prea tehnic: nu trebuie să pierzi niciodată ordinea, chiar și atunci când mergi în urmă. Prea mulți au greșit lucruri care de obicei nu sunt greșite, trebuie neapărat să ne îmbunătățim. Ne gândim lucrurile pe rând, bineînțeles că ne pare rău că am pierdut 5 puncte, acum ne pregătim de o lună importantă, cu multe meciuri directe”.
Următoarele cu Napoli și Milan riscă să cântărească mai mult decât ar trebui, având în vedere că suntem abia la început, dar este clar că clasamentul plânge: golul lui Mancuso (21') a făcut ca Inter să scape cu +5, la fel ca Maurizio. Lazio lui Sarri. Chipul zâmbitor de sâmbătă, ca și evident al lui Andreazzoli, este tocmai cel al fostului antrenor al lui Juventus, care a marcat victorios împotriva nefericitului Spezia al lui Thiago Motta. Finalul 6-1 reflectă însă exact ceea ce s-a văzut pe teren, cu o Lazio capabilă să domine departe în ciuda unui start palpitant, culminând cu golul momentanului condus de Liguria Verde (4'). Însă biancoceleștii, spre deosebire de Juve, nu au intrat în panică, dimpotrivă au reacționat imediat găsind un egal cu Immobile (5’), protagonistul absolut al zilei. De altfel, Ciro a dublat apoi (15’) și a triplat (45’), ștergând dezamăgirea pentru că a ratat un penalty, dar mai ales redescoperindu-și zâmbetul după un Campionat European paradoxal, în care a fost, fără îndoială, cel mai criticat al lotului.
Lazio a crescut literalmente în repriza secundă: golurile lui Felipe Anderson (47'), Hysaj (70') şi Luis Alberto (85') au făcut răpirea Olimpico-ului, din ce în ce mai îndrăgostit de noul lor comandant. „În aceste noi experiențe, calea de creștere nu este aproape niciodată liniară, știm că mai trebuie să muncim mult pentru a crește – trecut peste Sarri -. Precondițiile pentru a face bine sunt acolo, dar nu trebuie să ne amăgim timp de două meciuri.” Cu siguranță nu va fi Atalanta lui Gasperini s-a oprit la 0-0 dintr-un Bologna neobișnuit de eficient în faza defensivă. Nerazzurrii au arătat picioare grele și un joc destul de previzibil, cam ca acum o săptămână la Torino, unde doar un episod în plină refacere le-a permis să câștige. Ieri, în schimb, nu a mers așa, pentru că rossoblùșii lui Mihajlovic au rezistat bine impactului inițial, ajungând apoi, pe măsură ce minutele au trecut, să gestioneze meciul fără probleme deosebite.
Acest început oarecum slăbit nu îi ia nimic pe Atalanta, dar cu siguranță îi aduce pe cei care i-au imaginat pregătiți să câștige Scudetto puțin la pământ: sfârșitul pieței de transferuri, precum și creșterea fizică inevitabilă, vor putea dați o mână de ajutor, cu condiția ca foamea și spiritul să revină la ceea ce erau înainte. „Ne-a lipsit un pic de calitate la pase și la șut, chiar și în repriza secundă, în ciuda faptului că a fost un asediu, nu am tras foarte eficient în ciuda faptului că am jucat foarte aproape de poarta adversă. În plus, condițiile terenului nu ne-au ajutat…”. Duminica Zeiței, dar mai ales a lui Juventus, va fi astfel marcată de speranță: că Cagliari, Genova și Salernitana, sau măcar una dintre ele, vor putea opri. Milano, Napoli și Roma, altfel clasamentul va capata un aspect categoric neatractiv.
