Milan se tentă cu nerazzurri. Cel mai sărac derby din ultimii ani (atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere al conturarului) este decis de Palacio, cu o magie, da, demnă de un meci atât de important. Pentru că Inter-Milan nu va mai fi la fel de spectaculos ca cândva (la urma urmei, acolo unde au fost Van Basten și Ronaldo, sunt Constant și Taider), dar cu siguranță nu și-a pierdut farmecul și prestigiul.
Vince Mazzarri, care după o oră abundentă de izolare își schimbă atitudinea, îl pierde pe Allegri, al cărui sezon pare acum doar o agonie lentă față de inevitabilul divorț de la finalul Campionatului. Și să cred că Milan, în ciuda insuficienței lor generale, făcuse chiar ceva mai mult decât adversarii lor. Cine ar fi trebuit să aibă un penalty în prima repriză (fault lui Zapata asupra Palacio nevăzut de Mazzoleni), dar care totuși se limitaseră la câteva idei într-un meci de luptă competitiv.
Allegri, în schimb, reușise să construiască ceva mai mult, încât la un moment dat mulți au crezut că, dacă cineva chiar ar trebui să câștige, acesta ar fi el. Până la urmă însă, așa cum se întâmplă adesea în derbiuri, o mare joacă s-a dovedit a fi decisivă, cea mai frumoasă a meciului. Și asta, după cum am menționat anterior, a fost găsit de Inter. Pe centrarea lui Guarin, Palacio a inventat un frumos toc din spate, care a lăsat nemișcate pe Abbiati, Curva Sud și tot Milano.
„Este cel mai important gol al carierei mele – a explicat argentinianul imediat după meci. – Această victorie ne dă încredere, vom pleca fericiți în vacanță”. Da, nerazzurrii au multe motive să se bucure. Între timp, victoria de ieri a fost prima a lui Thohir în campionat: „A fost minunat, un cadou de Crăciun foarte frumos. Am câștigat un meci fantastic, vreau să mulțumesc tuturor, chiar și fanilor.” Și apoi sunt motivele de clasare, cele care îl interesează cel mai mult pe Walter Mazzarri.
„Avem cu 4-5 puncte mai puțin decât ar fi trebuit, dar dacă ne gândim de unde am plecat, trebuie să fim mulțumiți – a comentat cu satisfacție antrenorul nerazzurri. – Am aplaudat mult la gol, dar am regretat pentru că celelalte ori am fost aproape întotdeauna prinși. Și atunci cu siguranță nu putem conta pe penalty-uri, chiar suntem ghinionişti pentru că până și al lui Zapata a fost senzațional”.
Pe frontul Milanului, multă dezamăgire, nu doar pentru rezultat. Expulzarea lui Muntari (împingându-l pe Kuzmanovic) și nervozitatea lui Balotelli (certele sale au continuat cu suporterii Inter și cu Mazzoleni, cărora, după meci, le-a transmis chiar urări ironice de Crăciun) arată că echipa este încă departe de refacerea speranța de Allegri. „Părinții mei erau puțin obosiți, din păcate am avut și eu puține schimbări pe bancă. Cu ocazia golului lui Palacio am fi putut apăra mai bine. Inter se plânge de arbitraj? Nu, nu se adună. Suntem mai mult murdari, dar suntem rezervați mai mult...”.
Dincolo de asta, însă, clasamentul lui Milan nu-i lasă niciun alibi: cele 19 puncte adunate după 17 zile (!) fac senzație, la fel și cele 27 mai puține de la Juventus și, dacă vreți, chiar și cele 12 de la Inter. Cifre prea negative pentru a nu te lăsa dus de pesimism. Cea care pătrunde acum fotbalul italian, lovit ieri de lupta absurdă împotriva folclorului și a divertismentului. Lipsite de coregrafie din cauza taxării extreme de către autorități (frumusețea este că încă intră bombe de fum și petarde!), curbele au răspuns cu o grevă a suporterilor, lipsind astfel derby-ul de o componentă fundamentală: culoarea suporterilor. Încă o ocazie ratată de a relansa imaginea fotbalului nostru.
