Entuziasm. Roberto Mancini a repetat acest cuvânt de mai multe ori în cadrul conferinței de presă, prima ca antrenor al lui Inter bis. Un fel de mantra cea a tehnicianului din Jesi, de parca ar fi vrut sa se convinga de bunatatea alegerii sale. Dar, de fapt, atmosfera din jurul Nerazzurri s-a schimbat dramatic, de parcă înlăturarea lui Mazzarri ar fi șters toate problemele cu o lovitură de burete. Nu este așa, dar nu contează: entuziasmul, printre multe alte lucruri, are puterea de a face frumos ceea ce nu este frumos, chiar și într-una dintre cele mai ploioase sâmbătă din Milano. „Entuziasmul este baza pentru a câștiga din nou – a explicat Mancini în fața sălii de presă plină din Appiano Gentile. – Acum depinde de mine să mă asigur că totul are o continuare, că jucătorii pot face 200%”. Un vuiet care zguduie lumea nerazzurri la 360°, începând cu conducerea.
„Îi mulțumim lui Mazzarri pentru munca depusă, dar vrem să aducem clubul înapoi în vârful lumii – scurtul „epitaf” al dg Michael Bolingbroke. – De aceea l-am ales pe Mancini, are experiență internațională și victorii”. Așteptările sunt foarte mari, logice atunci când preiei ca salvator al țării, mai mult cu cel mai oneros contract pe trei ani (net 4 milioane plus bonusuri) din Serie A. Care, probabil, va fi urmat de solicitări importante ale pieței, ca admis, deși între rânduri, de însuși Mancini. „Nu este corect să vorbesc despre asta acum, mai întâi trebuie să cunosc mai bine echipa – a spus antrenorul. – În fotbal, însă, este normal să țintești să câștigi și pentru a face asta trebuie să dai tot ce ai mai bun.
Am vorbit cu Thohir și Moratti, am văzut proiectul Inter și cred în el”. Cam acum zece ani, când actualul acționar minoritar nerazzurri (pe atunci președinte) l-a ales pentru a-și încununa visul Scudetto. Cu toate acestea, analogiile se termină aici, parțial pentru că acele vremuri, din punct de vedere economic, erau vremuri diferite, parțial pentru a exorciza spectrul supei încălzite. „Eram tânăr atunci, pentru mine a fost primul apel într-un club ca acesta – a continuat el. – La nivel tehnic este greu de făcut comparații, trebuie mai întâi să-i cunosc bine pe toți jucătorii”.
Da, nu se poate ocoli: suporterii (dar și managerii) se așteaptă la idei clare și precise, pe teren și pe piața transferurilor. Mancini a început imediat prin a-și plasa echipa (cei care nu sunt în deplasare cu naționalele desigur) cu 4-3-1-2, formație invocată de toată lumea după 16 luni de 3-5-2 al lui Mazzaria. Totuși, lotul nu răspunde pe deplin noilor nevoi, motiv pentru care Ausilio va fi chemat la un loc de muncă bun în ianuarie, deși cu direcția ascunsă a lui Mancio. Deja circulă numele: Kolarov sau Clichy de la Manchester City, Cerci de la Atletico Madrid, Lamela de la Tottenham, Borini de la Liverpool. Toți aripii (unii mai mult, alții mai puțin) tehnici și ductili, pentru o lovitură rapidă și mingea la sol așa cum îi place lui. În centrul proiectului vor fi apoi Kovacic și Guarin, primul nu a explodat niciodată cu Mazzarri, cel din urmă pe punctul de a pleca până în ultima zi a ultimei piețe de transferuri. „Mateo poate deveni campion, îl admir atât de mult, dar mai are de crescut – investitura lui Mancini. – Fredy este un jucător foarte important, trebuie doar să înțelegi care este poziția potrivită pentru a-l face să performeze cât mai bine”.
Sentimentul este că Jesiul va fi mult mai mult decât un antrenor, de parcă Thohir ar fi vrut să-i dea Inter (în partea sa tehnică desigur) la cheie. Acum începe partea cea mai grea, cea legată de domeniu. De fapt, rezultatele vor determina posibila bunătate a unei alegeri care, Thohir dixit, trebuie să conducă neapărat pe locul trei. Vom începe cu Milano și Roma, doar pentru a condimenta un preparat deja gustos. Pentru că atunci când Mancini și Inter se întâlnesc, nimic nu este banal, am înțeles cu toții asta până acum.
