De când a ajuns la Inter, se tot vorbește cu el despre el, liderul de neuitat al hat-trick-ului nerazzurri, care este aproape o instituție în Appiano Gentile și pe care fanii l-au clamat și sâmbătă seara. Acesta trebuie să fie motivul pentru care ieri după-amiază, în ceea ce ar fi putut fi ultima sa conferință de presă (nu este o „gufata”, ci un fapt) Gian Piero Gasperini a decis să se transforme în Josè Mourinho, sau cel puțin a încercat.
Departe de clasicul aplomb al doamnelor cu care comentase până acum rezultatele dezamăgitoare din Nerazzurri, iată aerul tipic sfidător al portughezei de neuitat. Primul obiectiv, ça va sans dire, îl reprezintă arbitrii: „Au fost episoade grele peste care s-a pus un văl jalnic. Meciurile cu Palermo și Trabzonspor s-ar fi încheiat altfel”. Al doilea obiectiv, în perfect stil Mou, îl reprezintă jurnaliştii: „În mass-media, este mereu un pic mai multă răutate faţă de noi, dar nu mă aplec să răspund celor care doar aruncă cu noroi”. Reporterii au acuzat și în continuarea conferinței: „Despre episoadele incriminate s-a preferat să nu se spună nimic, așa că e în regulă – a glumit Gasp, care a mai aruncat apoi încă o lovitura afirmând că „Dacă rezultatele ar fi fost diferite, chiar și judecățile lui presa pe care o vor schimba”.
Nu mai trebuia decât să vorbească despre „Prostituție intelectuală” (deocamdată este o propoziție separată și trebuie scrisă strict așa), atunci cineva ar începe serios să creadă că hombreul lui Setubal era pe scenă. Sistemul fotbalistic este al treilea și ultimul obiectiv, dar indispensabil pentru doliu complet al lui Gasperini: „Performanțele noastre nu au meritat atât de puține puncte, dar nu e vina nimănui, să nu ne gândim la ceva tulbure...”. Macabră ironie, care a amintit cuiva de celebrul „Bassiamo i toni” (și aici există drepturi de autor) ca răspuns la Galliani în februarie 2010.
Pe scurt, având în vedere că rezultatele din Appiano lipsesc de când a plecat Mou, Gasperini va fi considerat de cuviință să-l recheme pentru a da noi stimuli unei echipe care pare aproape goală. Ca și pe vremea portughezului, recriminările sunt cel puțin discutabile: cu Palermo este adevărat că a fost penalty (cu Migliaccio exclus), dar este la fel de adevărat că Samuel a fost exclus, împotriva Romei ar fi putut fi un penalty pentru Inter în finală, dar cum ar fi fost dacă Lucio ar fi fost dat afară în minutul 16 al primei reprize pentru fotbalul de la Stekelenburg? Golul lui Trabzonspor a fost în ofsaid, dar înfrângerea a fost atât de stânjenitoare încât nimeni nu s-a oprit prea mult pe ea, și nu din cauza „răutății mediatice”.
Între timp, în seara asta Gasp joacă totul la Novara (stadionul „Silvio Piola”, ora 20.45), dar astăzi vorbim în principal despre declarațiile lui, la fel ca pe vremea lui Mourinho. Misiune îndeplinită atunci? Nu chiar. Pentru că pentru a finaliza lucrarea, Gasperini va trebui să-i imite și pe portughez pe teren, câștigând meciul din această seară fără prea multe probleme. Altfel cartea de controversă ar deveni un autogol senzațional. Iar fantoma lui Mou ar fi cuprins încă un alt antrenor al Inter.
