Mai mult decât o seară de petrecere! Inter și Napoli ei închid marți a Ligii Campionilor cu o înfrângere și un egal, complicându-se viața destul de mult în ceea ce privește calificarea. Dar dacă pentru azzurri, toate lucrurile luate în considerare, drumul până în optimile de finală rămâne în jos, deci nu este pentru nerazzurri, care acum vor trebui să învingă neapărat Slavia Praga și Barcelona, acesta din urmă încă în plină luptă și deci incapabil să ofere „cadouri”, să nu-și ia rămas bun de la cea mai importantă ceașcă.
Regretul este atât de mare, pentru că Inter a primei reprize a fost pur și simplu fantastic, legitimând 0-2 și dând impresia că pot marca din nou. Dar apoi, la fel ca ce s-a întâmplat la Camp Nou, a doua repriză s-a prăbușit, nemții chiar capabili să revină și să continue să câștige jocul. Prin urmare, este legitim să ne așteptăm la un Conte furios și într-adevăr a fost așa: doar că încrucișarea, din nou, a ajuns pe club, vinovat că i-a dat (după el) o echipă prea scurtă pentru a se ocupa de dublu campionat- angajament de cupă la niveluri înalte .
„Îmi este greu să-i certa pe băieți, trebuie doar să le mulțumesc pentru ceea ce oferă – a tunat antrenorul nerazzurri. – La Barcelona s-au întâmplat aceleași lucruri, și mai rău pentru că eram cu două goluri în fața. M-am săturat să repet aceleași concepte iar și iar, să vină niște manageri să vorbească... Totul ar fi putut fi planificat mult mai bine, nu vreau să vin cu alibiuri, dar sper că aceste înfrângeri vor face lucrurile clare. cei care trebuie să le înțeleagă”.
Prăbușirea fizică din repriza secundă pare să-i dea dreptate, de parcă părinții lui, după ce au cheltuit atât de mult în prima parte, ar fi rămas fără benzină. Dincolo de asta, însă, Inter mai are câteva defecte, pentru că atitudinea de refacere nu se explică doar prin oboseală. Echipa aproape că a dat senzația că s-a odihnit pe lauri, aproape de parcă 0-2 din prima repriză ar fi închis deja jocul. Păcat de moarte, pentru că făcând asta am trecut de la o calificare aproape sigură la una destul de complicată, să spunem.
Startul fusese unul excepțional, Inter luând conducerea imediat după doar 5' datorită unei acțiuni personale a lui Lautaro Martinez, care mai întâi l-a mutat la propriu pe Akanji, apoi l-a ars rapid pe Hummels, învingându-l în cele din urmă pe Burki. Dortmund s-a aruncat înainte dar nerazzurri, încă cu rezervorul plin, au închis perfect toate spațiile, reluând cu piciorul pe accelerație și geometrii perfecte. Pe una dintre acestea a venit golul lui Vecino, perfect în finalizarea unei acțiuni născute pe axa Brozovic-Candreva (40’).
Părea gata, dar repriza a doua a început din nou pe sens invers. Nemții și-au găsit încredere și, mai presus de toate, golul de 1-2 cu Hakimi (51’), norocos și ei că l-a învins cu o atingere murdară pe Handanovic. De atunci, însă, a fost un adevărat val galben, care a dus la inevitabilul 64-2 în minutul 2, de data aceasta grație unei aruncări de la margine reușită foarte prost de Candreva și Brozovic și blocată pe poartă de Brandt.
Conte a încercat să alerge la acoperire introducându-i pe Lazaro, Sensi și Politano în locul lui Biraghi, Vecino și Lukaku, produsul însă, în ciuda inversării factorilor, a rămas același și deci cu oamenii lui Favre atacând feroce în căutarea 3-2. Care, fatal, a sosit în minutul 77 din nou cu Hakimi, aruncat în poartă de Sancho pentru inevitabilul, în acest moment, gol de depășire.
Acum Inter, pentru a trece prin, va trebui să câștige la Praga și să se repete la San Siro împotriva Barcelonei, sau să se limiteze la 4 puncte în speranța că Borussia nu va ridica mai mult de unul.
Situație mult mai bună pentru Napoli, care in schimb, in ciuda meciului ratat de ieri, ramane mai mult decat favorita la calificare. Dar azzurrii nu au fost nevoiți să câștige doar pentru clasament, ci să calmeze un mediu foarte nervos, aproape în pragul unei crize de nervi, în care președintele ordonă retragerea, iar antrenorul își declară public opoziția.
Remiza 1-1 de la San Paolo cu siguranță nu a îmbunătățit situația, atât de mult încât la finalul meciului, sfidând toate regulamentele UEFA (amenda vine?), Ancelotti nu s-a prezentat la conferința de presă, preferând în schimb pentru a reveni direct la retragere. Decizie deja luată anterior sau fiica unei alte dezacorduri? Următoarele ore vor lămuri totul, dar între timp aerul din jurul Napoli rămâne greu, indiferent de un grup care, cu excepția răsturnărilor senzaționale, va fi depășit.
Totuși, Salzburg a provocat mai multe fiori, și pentru că Koulibaly, după doar 11’, l-a doborât cu o intervenție nesimțită pe Hwang, înmânând mingea tânărului (dar foarte bun) Haaland pentru a face 0-1. Acolo a tremurat San Paolo, conștient că calificarea fusese într-adevăr pusă în pericol. Totuși, Lozano, în cele din urmă decisiv, a readus, dacă nu zâmbetul, măcar respirația: piciorul drept din colțul de jos pentru a-l învinge pe Coronel (44’) a readus meciul pe o pistă care nu s-a schimbat niciodată, permițându-i astfel lui Ancelotti răsufla uşurat. Clima rămâne însă grea în casa lui Napoli și nici măcar Inter, după a enemea izbucnire a lui Conte împotriva celor care îl plătesc, nu va experimenta ore senine. Puterea campionilor, capabilă să te ducă din cer în praf peste noapte.
