Unul își ia definitiv rămas bun de la Liga Campionilor, celălalt chiar pune în pericol Europa League. Chiar nu există pace pentru fotbalul milanez, nevoit să facă față unei alte zile de faliment, a enesima dintr-un sezon cu puține urcușuri și multe, multe coborâșuri. Inter a compensat o înfrângere dureroasă în fața lui Simone Inzaghi, Lazio, Milan nu a depășit un egal pe teren propriu cu Frosinone care, însă, clasament în mână, este mai mult sau mai puțin același lucru.
Cel mai neașteptat flop este cu siguranță cel al nerazzurrilor, fie și doar pentru că, în comparație cu verii lor, aceștia au venit dintr-o perioadă mult mai pozitivă. În schimb, de la Olimpico a venit o oprire proastă, confirmând o continuitate care nu a sosit niciodată și care acum a fost amânată pentru sezonul viitor.
„Abordarea meciului a fost proastă, înfrângerea este meritată – a comentat Mancini. – Nu poți merge așa pe teren, ne lipsește personalitatea și calitatea în fața poartă. Unele greșeli sunt plătite scump, știu că mulți copii sunt mici, dar trebuie să crești repede. Nu cred că totul este de aruncat, am spus-o în ajun și o repet: cu siguranță nu am fost demni de Scudetto, dar cred că există o bază, trebuie să o sprijinim cu un câteva elemente de nivel înalt”.
Fața întunecată pe cea a antrenorului de la Jesi, în perfectă armonie cu jocul echipei sale. Lazio (acum la 4 puncte de locul șase) a preluat din start terenul, atât de mult încât avantajul a ajuns după doar 8’: un schimb frumos Klose – Lulic și o atingere moale a germanului pentru a-l bate joc de Handanovic. Reacția lui Inter a produs o tură de minge destul de sterilă, atât de mult încât la finalul primei reprize scorul de ocazii a înregistrat un șut al lui Jovetic și unul al lui Kondogbia blocat de Gentiletti.
În repriza secundă Mancini a încercat să-și revigoreze echipa introducând Biabiany dar produsul nu s-a schimbat: controlul mingii fără a crea aproape niciun pericol. Exact opusul Lazio, proiectat din ce în ce mai bine de Simone Inzaghi: centru de greutate scăzut și posesia mingii pe verticală pentru a dezlănțui viteza lui Candreva și Keita. Mișcări foarte potrivite, atât de mult încât dubla a venit tocmai pe un penalty obținut de senegalez (cu ocazie Murillo a fost eliminat pentru dublu galben) și transformat de italian (84’).
O duminică hotărât negativă tot pentru Milan, oprit de Frosinone și depășit de Sassuolo în clasament. Scorul de 3-3 (revenirea) de la San Siro înseamnă locul șapte, așadar, cel puțin pentru moment, încă un sezon în afara cupelor. Consecința logică a unei liste descurajatoare: doar 2 puncte strânse între Carpi, Verona și Frosinone, adică partea cea mai de jos (excluzând Palermo) a clasamentului.
Și a mers bine, pentru că echipa lui Stellone a fost înainte până la prelungire și doar un penalty foarte generos a permis rossonerilor să egaleze. Finala de 3-3, însă, nu schimbă substanța, așa cum o demonstrează perfect huiduielile unui San Siro pe jumătate gol și furios: eșecul sezonului este aproape, într-adevăr foarte aproape de a deveni realitate.
„A lua 3 goluri acasă de la Frosinone nu este ca Milan – a oftat Brocchi. – Am mers în spate la primul șut pe poartă și asta a creat imediat disconfort, apoi am reacționat și am creat multe ocazii. Sunt probleme, e inutil să negi, dar încerc să văd pozitiv”. Greu de acord cu raționamentul antrenorului rossonerilor: Milanul său, dacă se poate, merge și mai rău decât înainte, mărturisind că necazurile cu siguranță nu au depins de Mihajlovic.
Chiar și ieri am văzut toate limitele unei echipe prost construite și nepotrivite fotbalului de șampanie atât de îndrăgit de Berlusconi, tradus într-un 4-3-1-2 fără logică sau echilibru. Frosinone a încercat să profite de asta și a fost deja în avantaj în minutul 2: șutul lui Paganini din afara careului și prima durere a zilei a lui Donnarumma. Portarul rossoneri, de obicei printre cei mai buni, și-a confirmat puterea în ziua până în minutul 44, când și-a dublat avantajul dintr-o lovitură liberă de la distanță lungă a lui Kragl.
Cel mai rău a ieșit la începutul reprizei secunde: Massa a primit primul penalty al după-amiezii lui Milan (decizie corectă), dar Balotelli l-a salvat, declanșând astfel disputa de la San Siro. Acest lucru a fost liniștit doar de Bacca (50’, tap-in cu un gol nepăzit după indecizia lui Bardi), explodat din nou după 1-3 al lui Dionisi (54’, greșeală senzațională a lui Alex), revenit sub garda între minutul 74 și 92, după ce Antonelli (gol mare dintr-o lovitură de bicicletă) și Menez (dintr-un penalty foarte dubios) au fixat scorul la 3-3.
O egalitate echivalează cu o înfrângere, atât pentru clasament, cât și pentru moral. Cursa pentru Europa riscă să depindă doar de finala Cupei Italiei, obiectiv care, momentan, pare aproape imposibil de atins.
