Printre problemele evitate odată cu înfrângerea lui Mitt Romney la alegerile prezidențiale americane se numără și „războiul comercial” cu China, care ar fi fost dezlănțuit de intențiile sumbre ale lui Romney: acesta declarase că, de îndată ce a fost învestit în funcția de președinte, el ar timbra oficial China drept „manipulator valutar”, deschizând astfel ușa impunerii unor tarife de protecție.
Acum, în raportul Trezoreriei SUA publicat ieri, acea excomunicare a „manipulării”, așa cum era de așteptat, nu există. Dar, cedând impulsurilor protecționiste ale unor cercuri industriale, raportul susține că yuanul chinez este „subevaluat semnificativ”.
Această judecată este negeneroasă. Reflectă doar dureri de cap bilaterale chino-americane (deficitul comercial al SUA cu China rămâne ridicat), dar nu realități macroeconomice. Aceste realități spun că surplusul curent chinezesc a scăzut de la 10% din PIB în 2007 la 2,3% în 2012, în timp ce cursul real chinezesc (vezi grafic) s-a apreciat de când cursul fix cu dolarul a fost eliminat cu aproximativ 30%.
