Il Milano bucură-te deInter se scufundă. Duminică plină de emoții cea a milanezului, deși hotărât contrastantă. Rossonerii au zâmbit, capabili să învingă Torino în ciuda unui final palpitant, în timp ce nerazzurri își lingeau rănile, învinși de Chievo la finalul unei performanțe foarte îngrijorătoare.
Debutul lui este dulce Vincenzo Montella, foarte amară cea a lui Frank De Boer: pentru atât timpul judecății este încă departe, Doamne ferește, dar sentimentul este că Milano, în ciuda tuturor limitărilor sale structurale, are un proiect tehnic mai avansat decât verii săi. Rămân însă abaterile tactice ale unei echipe incomplete, rămase practic la fel ca cele de anul trecut în ciuda unui loc al șaptelea departe de a fi satisfăcător.
De fapt, blocarea din finală care ar putea compromite o victorie deja pe gheață și salvată doar de un mare jucător a fost inexplicabilă Donnarumma, protagonist doar împotriva asta Mihailovic care îl lansase ca titular în fotbalul care contează. „Dacă aș fi știut că mi-ar fi salvat un penalty, nu l-aș fi făcut debutul – a glumit sârbul (până la un anumit punct) -. Am fi meritat măcar o remiză dar tot sunt mulțumit, am văzut inima Taurului în cea mai mare parte a meciului”.
Finala de 3-2 o recompensează așadar pe Montella, capabilă să dea o amprentă tactică clar vizibilă în ciuda celor câteva săptămâni de muncă. Pe scuturi, pe lângă Donnarumma menționată mai sus, se află în mod evident Carlos Bacca, autorul unui hat-trick care stinge, de data aceasta pe bune, toate zvonurile din piață. Columbianul și-a etalat întregul repertoriu de acasă: lovitură de cap (38’), lovitură transversală în zona mică (50’) și penalty de putere (63’).
Intre, insa, si multe torino, capabil să restabilize echilibrul meciului cu Belotti (48’), să-l redeschidă cu Baselli (91’) și să se apropie de o revenire senzațională cu același atacant, oprit însă din penalty de tânăr (dar foarte bun). ) Portarul rossoneri (94') .
Emoții tot la Bentegodi dar cu nuanțe puternice de galben și albastru. Din nerazzurri de fapt, am văzut foarte puțin, atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere tactic. Marele învins este Frank De Boer, fie și doar pentru că alegerile sale au mers împotriva tendinței prognozelor și, în lumina rezultatului, a logicii.
Fără 4-3-3 sau 4-2-3-1 după cum a prezis toată lumea, dar un 3-5-2 care nu s-a mai văzut de pe vremea lui Mazzarri (cu excepția unor meciuri sporadice cu Mancini). O decizie care i-ar fi putut surprinde pe Chievo și care în schimb a ajuns să-i favorizeze: 4-3-1-2 a lui Maran a funcționat perfect, din toate punctele de vedere.
„A fost o noapte grea, dar abia începem – analiza DeBoer –. Vom avea timp și modalități de îmbunătățire, am crezut că apărarea în 3 ar putea enerva Chievo, dar am cedat în cel mai pozitiv moment al nostru. Din păcate, nu am avut timp să investighez mai departe unele situații, iar condiția mea fizică nu a ajutat: vom avea nevoie de puțină răbdare dar vom crește”.
Toată lumea de la Inter speră la asta pentru că cu performanțe ca ieri nu vei merge prea departe. La rândul său, Chievo a făcut un joc foarte bun și a luat 3 puncte de platină datorită lui Birsa, un fost jucător de la AC Milan care a marcat o dotă foarte frumoasă. Mai întâi o serpentină care a uluit apărarea nerazzurra (49’), apoi un șut splendid cu piciorul drept de la distanță care a ajuns să-l surprindă până și pe Handanovic (81’).
Pe scurt, duminică în clarobscur, cea a milanezilor: judecând din această primă zi, al lor riscă să fie un campionat pe cât de palpitant, pe atât de indescifrabil.
