Două victorii fără griji. Milan și Roma aveau obligația absolută a celor 3 puncte și le-au obținut, deși cu limitele obișnuite care, până astăzi, le-au caracterizat parcursurile respective. Succesele cu Verona și Sassuolo, deși profund diferite în ceea ce privește metodele și dimensiunile, nu șterg, de fapt, problemele a două echipe încă departe de așa-numita „pătratare a cercului”.
Rossonerii, în special, prezintă dificultăți enorme în construirea unui joc ofensiv, dovadă și efortul, uneori chiar inexplicabil, de a învinge de peste 70 de minute un Verona dezavantajat numeric. Sunt cazuri în care rezultatul este singurul lucru bun de salvat și meciul din deplasare al lui Bentegodi este unul dintre ele. Finala de 1-0, semnată de Piatek din penalty, merită un mare pas înainte în clasament dar cu siguranță nu din punct de vedere al jocului: „capul sus și să jucăm fotbal” lui Giampaolo este încă o utopie.
Și să mă gândesc că meciul părea să fi fost la vale în minutul 21 când Stepinski, în prima oară în tricoul Hellas, a intrat dezordonat în Musacchio, primind un cartonaș roșu prostesc, dar inevitabil. AC Milan, desfășurat cu tracțiune față 4-3-2-1 (Paquetà și Suso în spatele lui Piatek), a intrat totuși într-o spirală de predictibilitate și încetineală aproape inexplicabilă, atât de mult încât singurul gol real din prima repriză a fost Verona cu Verre, a cărui lovitură i-a dat fiori lui Donnarumma. Consecința unei astfel de impalpabilitate a fost intrarea lui Rebic în locul lui Paquetà, identificat de Giampaolo ca fiind cel mai rău și, prin urmare, respins în termeni nesiguri.
Într-adevăr, în repriza secundă, rossonerii au reușit să-și zdrobească mai mult adversarii, fără să găsească totuși echilibrul potrivit: pentru un stâlp din Calabria (57’, șut de la distanță), iată-l pe Verre (60’), demonstrând departe de joc evident. În minutul 64 a avut loc episodul decisiv cu Gunter blocând cu brațul un șut al lui Calhanoglu, pentru un penalty sacrosfânt transformat de Piatek, care a marcat din nou după un post care a durat încă din 19 mai trecut.
Emoții terminate? Nicio sansa. În minutul 83, Varul i-a sufocat în gât urletul de 2-0 al polonezului (fault la portar) dar mai ales, în plină revenire, a refuzat un posibil penalty Veronei pentru o intervenție a Calabriei asupra Pessina: roșu direct pentru plin. -spate și lovitură liberă din margine, alegere care s-a dovedit a fi corectă în lumina reluărilor. Pe scurt, mare suferință, dar și 3 puncte care îl pot ajuta pe Giampaolo să se pregătească cu mai multă seninătate pentru derby.
„Verona și-a făcut jocul lor defensiv cinstit, am avut tendința noastră în față, sunt lucruri de îmbunătățit, dar victoria este pozitivă, ne ajută să muncim – analiza antrenorului la conferința de presă. – Nu mătur praful sub covor, nu mă ascund în spatele rezultatului pozitiv, spun echipei ce trebuie îmbunătățit. Cu toate acestea, cred că lucrăm bine și că mai este loc considerabil de creștere”.
Prada plină de duminică tot pentru Roma, în sfârșit victorioasă în acest campionat. Meciul de la Olimpico a fost hotărât mai pirotehnic decât cel de la Bentegodi, după cum se vede din rezultatul final, un 4-2 asezonat cu posturi și ocazii greșite, unele senzaționale. O vreme am văzut un rom spectaculos, așa cum credea Fonseca: presare mare, viteză, tehnică și scheme de joc.
Nu întâmplător, după doar 33’, scorul meciului a indicat 4-0 pentru giallorossi, un adevărat festival de goluri deschis de Cristante (12’) și îmbogățit de toți atacanții titulari (19’ Dzeko, 22’ Mkhitaryan, 33 Kluivert). În repriza secundă, însă, după bara lui Pellegrini și bara transversală a lui Dzeko, ies la iveală limitele obișnuite defensive, nu atât în splendida lovitură liberă a lui Berardi în 4-1 (53’), cât în dublarea însuși extremei negru-verde ( 72’).
Un mic dezavantaj într-o zi de sărbătoare, Doamne ferește, dar bineînțeles că romii nu se pot abține decât să încaseze goluri și asta, în senzație, este o problemă pe care o vor purta cu ei pe tot parcursul sezonului, știind că nu o vor face. se găsesc mereu apărări vesele ca ale lui De Zerbi.
„Punctul cheie al jocului nostru este presiunea mare, dacă reușim să o facem bine reducem riscurile chiar și în spate – a răspuns Fonseca. – Am marcat patru goluri, dar am fi putut marca opt, împotriva unei echipe foarte bune căreia îi place să aibă mingea. Nici în defensivă nu ne-am descurcat rău, a fost cel mai bun joc de până acum și din acest punct de vedere.” Milan și Roma aduc acasă 3 puncte de aur, nu există nicio îndoială. Pentru a înțelege unde pot ajunge efectiv, totuși, vor mai fi necesare multe confirmări.
