Încă o dată plictisarea Supravegherea BCE, criticat deja în vară de președintele Mario Draghi, riscă să complice mai degrabă decât să rezolve urgențele bancare, ca în cazul italian al vânzarea Băncilor bune, pentru care pune condiții nesustenabile care riscă să strice întreaga operațiune, plasarea 1,5 miliarde de pierderi pentru marile bănci.
Nu întâmplător Salvatore Rossi, directorul general al Băncii Italiei, care este și vânzătorul Băncilor bune, a comentat ieri că „este o problemă complexă, care poate afecta stabilitatea financiară a țării” și că, tocmai pentru din acest motiv, „Banca Italiei are grijă să nu fie difuzate ipoteze de contagiune”, dar a amintit că există diferite instrumente și diferiți jucători în domeniu pentru soluționarea cazului.
La rândul său, celUbi și-a confirmat oferta de cumpărare pentru 3 din cele 4 bănci Good în rezoluție, adică pentru Banca Etruria, Banca delle Marche și Carichieti (în joc deocamdată rămâne doar Cariferrara, pentru care nu există oferte) dar pe baze foarte solicitante, adică: calculează un miliard de euro fond comercial negativ, reduceri de credite fiscale pentru 400 milioane, adoptă modele de evaluare a riscurilor diferite de cele din trecut (cum susține în schimb BCE, care pretinde de fapt o dotare de capital mai mare) și preia cele 3 bănci în soluționare curățată de credite problematice (3,4 miliarde net).
În esență Ubi, care a făcut obiectul unei discrete convingeri morale a Via Nazionale, este într-adevăr dispus să preia cel puțin 3 din cele 4 bănci bune dar la un preț aproape simbolic și în orice caz foarte scăzută ceea ce, în cel mai rău caz, le implică doar o majorare limitată de capital. Aproximativ, dar eficient, președintele Ubi, Andrea Moltrasio, avertizase în ultimele zile că scopul băncii este de a crea valoare adăugată și nu de a efectua acte caritabile.
Iată de ce, la summit-ul desfășurat luni la Trezorerie cu Banca Italiei și lumea creditului, a apărut ipoteza că să preia creditele neperformante ale băncilor bune ia terenul fondul Atlante și alte fonduri specializate. O operațiune care ar putea facilita vânzarea băncilor Bune, pentru care Comisia Europeană este dornică (spre deosebire de Supravegherea BCE, a cărei intransigență riscă să prelungească vremurile), dar drumul rămâne în sus și nervozitatea se extinde printre marile bănci, care se tem trebuind să plătească mai mulți bani.
Dar că băncile Good și cazul Mps erau, împreună cu majorarea de capital a Unicredit și relansarea dificilă a băncilor din Veneto, spinii toamnei băncilor italiene erau înțeleși de ceva vreme. Dacă ceva, criza Deutsche Bank și Commerz a avut ca efect să facă mai îngrijorătoare imaginea de ansamblu a băncilor Vechiului Continent.
