Aproape 40 de miliarde, mai exact până la 38. Acesta este decalajul identificat de Goldman Sachs pentru băncile italiene, care, prin urmare, ar fi în siguranță cu o curățare de aproximativ 40 de miliarde de euro. Banca americană a făcut calculele și a ridicat vălul asupra operațiunilor de consolidare a capitalului necesare băncilor italiene într-un raport intitulat „O situație complexă, cu risc ridicat de diluare”.
Goldman, însă, are ratingul Unicredit a fost revizuit în sus la Cumpărare, care, după recentele derapaje, elimină deja scenariile cele mai defavorabile.
Institutul, avertizează însă analiştii Goldman, are nevoie de 6,7-9,6 miliarde de capital suplimentar pentru a susţine o îmbunătăţire a ratei CET1 la 12% şi, în acelaşi timp, să ia în calcul pierderile la nivelul datoriilor neperformante în concordanţă cu preţurile plătite pe piața.
Goldman Sachs a amintit că Sistemul bancar italian a devenit din nou vulnerabil de la începutul anului 2016, în lumina diapozitivelor pe care acțiunile le-au înregistrat la bursă și ținând cont de ponderea datoriilor neperformante ale sectorului. Nu este o coincidență, subliniază analiștii Goldman, că atenția BCE asupra sectorului a crescut. În plus, în 2014 și 2015, guvernul italian a încercat să stabilească un vehicul de management în care băncile să poată descărca creditele neperformante. S-a discutat despre crearea unei bănci proaste, proiect care însă s-a prăbușit când a intrat în conflict cu legislația europeană care împiedică intervenția statului. Texasul italian, adică raportul dintre creditele depreciate și active, rămâne unul dintre cele mai ridicate din Europa.
