Trei săptămâni și apoi vom ști. La sfârșitul pieței mai sunt aproximativ 20 de zile, timp suficient pentru a începe să facem un prim echilibru, deși parțial. Grila campionatului (până în prezent, desigur) le vede pe Juventus și Roma cu un pas înaintea Napoli, Inter, Fiorentina și Lazio imediat în urmă, Milan detașat. Cu toate acestea, mai este timp suficient pentru a inversa scenariile chiar dacă, desigur, cu cât trece timpul mai mult, cu atât devine mai dificil.
Bianconerii par să fi absorbit bine lovitura lui Conte, înlocuită de un Allegri viclean. Nicio revoluție în stil Benitez în 2010, ca să spunem așa, ci continuarea lucrării ilustrului predecesor, așteptând momentul cel mai bun pentru a-i adăuga pe a lui. De altfel, piața transferurilor de la Juventus se potrivește perfect cu ideile fotbalistice ale lui Livorno, chiar dacă ceva mai lipsește din apel. Un fundaș central și un atacant, precum și soluționarea dosarului Vidal. Din Corso Galileo Ferraris a ieșit un mesaj clar spre Manchester: dacă vrei, ai timp până la jumătatea lunii august. De altfel, ulterior ar fi prea târziu să-l înlocuim în mod corespunzător, motiv pentru care șansele ca chilianul să rămână au crescut.
Discurs asemănător și la Roma. Echipa este solidă și competitivă și doar câteva transferuri illustre ar putea schimba scenariul. Mai presus de toate Benatia, urmărită și doar de United (în sensul că nu sosesc oferte…) și un posibil titular la fel ca Destro și Ljajic. Vânzarea acestor bijuterii l-ar forța pe Sabatini să revină pe piață, invers, echipa este chiar prea bogată.
Cu toate acestea, cei care riscă cu adevărat să slăbească sunt Fiorentina. „L-am rugat pe Cuadrado să amâne plecarea cu un an, dar nu sunt optimist – a recunoscut Andrea Della Valle. – În fața unei oferte importante, băiatul vrea să plece. Ne acordăm timp până la jumătatea lunii august dar și fără el vom fi ultra-competitivi”. De fapt un rămas bun, care riscă să submineze planurile de glorie ale clubului. Un trident Cuadrado-Gomez-Rossi ar fi fost demn de Scudetto, duo-ul italo-german, chiar dacă de cel mai înalt nivel, nu este același lucru. Vom vedea dacă Pradè va putea amortiza lovitura cu o lovitură de piață și pentru că banii în mână vor fi cu adevărat mulți (cel puțin 40 de milioane).
Inter zâmbește, văzând un concurent direct pentru Europa slăbind în fața unui climat intern destul de pozitiv. Există un aer de încredere în jurul lui Appiano Gentile și, de asemenea, Mazzarri, mereu tensionat și posomorât în urmă cu un an, pare mai relaxat. Evident, antrenorul este mulțumit de piața transferurilor și are de fapt toate motivele să fie. Vidic a preluat deja apărarea, Dodò a dat dovadă de lucruri excelente, iar M'Vila ar părea a fi tocmai jucătorul de care aveam nevoie. Vom vedea cum se potrivesc Osvaldo și Medel, dar drumul pare a fi cel potrivit pentru a submina zona Ligii Campionilor.
Totuși, cel mai bun salt de calitate, cel puțin pe hârtie, îl face Lazio. După ce și-a ales imediat un antrenor nou (și foarte pregătit) precum Pioli, Lotito s-a aruncat pe piață ca niciodată în anii precedenți. Basta, Parolo, Djordjevic, De Vrij și Braafheid, precum și confirmarea unor nume mari precum Candreva, Lulic, Klose, Biglia și Keita. Citind formația, ne-am gândi la o Lazio care luptă pentru Europa: va fi suficient pentru a reda liniștea sufletească într-un pătrat dificil din punct de vedere istoric?
Până la urmă (dar fără dulcis) Milan. În acest moment, rossonerii sunt punctul dureros de pe piață: nu atât pentru lipsa de autografe (Alex, Menez, Rami și Armero), cât pentru punctul de plecare, acel loc al optulea pe care întregul mediu ar vrea să-l uite. Lipsesc cele mai importante șuturi, un mijlocaș de calitate și un extrem de atac de nivel înalt. Dacă ar ajunge Milan, nu ar fi (poate) demn de un titlu dar ar putea măcar să lanseze provocarea pentru locul trei. Galliani mai are 20 de zile de timp și toți ceilalți cu el, după care timpul de testare se va termina.
