Executivul pare aproape să amâne reforma Cartabia de justitie penala; și se descurcă bine, din mai multe motive, chiar dacă poate părea, dintr-o perspectivă miope, un regres față de legislatura anterioară.
Amânarea nu este o alegere a culorilor politice, ci o necesitate dictată de rezonabilitatea. Reforma, care ar urma să intre în vigoare la 1 noiembrie viitor, suferă de lipsa structurilor și resurselor fără de care disciplina riscă să aibă un efect opus la ideea de a scurta durata procedurilor judiciare.
În plus, este necesar să se revizuiască cu mai multă prudență relația dintre abrogarea reglementărilor și legea tranzitorie; cu alte cuvinte, ce va fi procese în derulare si ce reguli se vor aplica intre vechi si nou? Pe lângă incertitudinea interpretativă fiziologică cu privire la previziunile ce urmează a fi adoptate pentru prima dată, o dezorientare apare tocmai pe regimul intertemporal urmând să se aplice în ziua următoare intrării în vigoare a decretului legislativ.
Ar fi neînțelept – după cum susțin unii – să amânăm selectiv prin amânarea doar a anumitor norme. Într-un sistem de reguli, în care totul este ținut de un fir roșu, a amânare parțialăși ar genera alte incertitudini de care țara nu are nevoie.
