„Veni, vidi, vici e me ne andai”: Julius Caesar în varianta Gorilla, acesta este André Greipel care triumfă pentru a treia oară în acest Giro la linia de sosire din Bibione – învingându-i pe Caleb Ewan și Giacomo Nizzolo cu o ușurință ridicolă – și apoi aleargă la hotel să împacheteze. Auf Wiedersehen, mulțumesc pentru tot, dar marele german trebuie să se pregătească pentru Tur. Nu poate merge acolo cu bateriile uzate și cu picioarele îmbătate de eforturile de a escalada Alpii. În calitate de vedetă invitată, Gorila, acesta este porecla lui Greipel , recită până la urmă partea lui: iată-l pe scenă, explodat de bucurie sărbătorind hat-trick-ul, a șasea victorie din carieră în Giro.
Primește un sărut dublu de la ratate în calitate de câștigător al etapei și ca lider al clasamentului de puncte în tricoul roșu. Dar urăște aerul Dolomiților și uriașul din Rostock, alergic ca toți marii sprinteri la pârtii, nu mai are chef de transpirație în spatele grupului, ca orice Malabrocca. Salută caravana, lăsându-i lui Nizzolo tricoul roșu pe care probabil l-ar fi putut duce până la Torino, având în vedere avantajul în puncte acumulate.
O retragere despre care s-a vorbit deja la Asolo, confirmată ieri dimineață chiar înainte de a pleca de la Noale pentru cea mai plată etapă a Giroi, etapa ideală în care germanul și-a putut etala pentru ultima dată know-how: putere absolută și capacitatea înnăscută de a găsi traiectorii potrivite pentru a-și plasa sprintul mortal. Un spectacol și imediat după un rămas bun care lasă un gust amar în gura celor care iubesc ciclismul în trecut, când pentru toată lumea terminarea Giroi era o onoare chiar înaintea unei obligații. Dar erau vremuri diferite: astăzi este tot mai specializat ciclism.
Există biciclistul născut pentru Roubaix și Flandra (este cazul lui Tom Boonem care și-a construit gloria pe pavajul și zidurile Nordului); este sportivul care concurează doar pentru a câștiga Turul (un nume mai presus de toate, Chris Froome ca să nu mai vorbim de descalificatul Lance Armstrong); există omul aproape imbatabil de la cronometru (ex. Tony Martin). Kittel și Greipel sunt doi campioni ai sprinturilor. Ei nu pot face nimic altceva. Cu siguranță gest condamnabil dar retragerea lor fără un motiv întemeiat nu mai este surprinzător. Este aproape evident. Să faci Giro pentru a te antrena pentru Tur sau pentru campionatul mondial din Qatar nu este o crimă.
Mai ales că de astăzi începem să ne confruntăm cu adevărații munți. Greipel și Kittel ar fi fost niște figuranți palizi care urcau cu greu curbele în ac de păr ale Dolomiților. Acum că lucrurile devin grele, fă loc celor duri. Nibali și Valverde nu se mai pot ascunde. Pentru Jungels mereu în tricoul roz și pentru cei din afară care încă înghesuie neschimbați ieri primii zece ai clasamentului (de la Amador la Zakarin și Krujiswjick) au sosit zilele adevărului. Giro anticipează etape de foc, ideale pentru a uita imediat gestul neplăcut al unei Gorile germane.
