Giro, plin de bandaje și răni, a pornit din nou spre Foligno, făcând numărătoarea amară a coastelor rupte și a femururilor rupte pe drumurile care îl duceau la Montecassino. Prea multe căderi din ce în ce mai dezastruoase pe drumuri cu asfalt uzat și petic decimează o cursă care seamănă atât de mult cu o capodopera Altman de acum mulți ani, cu titlul ciudat „Nu ucid caii așa?”. În film, dansatorii au fost epuizați și forțați să danseze fără întrerupere. În Giro, bicicliștii sunt cei care trebuie să facă frânghia în fața succesiunii continue a sensurilor giratorii și a rezervărilor de circulație puse pe drumuri alunecoase ca niște săpunuri. Tot ieri, lângă Foligno, o altă îndrăgostire cu Ventoso, un spaniol de la Movistar, care a ajuns împotriva barierelor cu oasele afectate în timp ce se învârtea cu peste 50 de km pe oră. Lista de retrageri crește pe zi ce trece. Chiar și Michele Scarponi s-ar putea să nu plece astăzi.
Gazzetta care organizează Giro, după masacrul general de la Montecassino, a acuzat și noile materiale înalt tehnologice care ar face frânele mai puțin eficiente. Furie, dezamăgire și, mai ales, durere pentru că căderile rănesc, chiar dacă alergătorii au o rezistență ca puțini alții. Dovadă în acest sens, ca să citez un caz al unui campion prea ghinionist anul acesta, Joaquim Rodriguez care venise la Giro să-l câștige deși avea două coaste crăpate după ce s-a prăbușit în clasicele Ardenne. În carambola generală zilele trecute, Purito a fost aruncat de pe bicicletă și și-a rupt un deget și o a treia coastă. Amețit și suferind, a încercat să-și salveze Giroa încercând imposibilul.Mâiat de durere și oboseală, spaniolul și-a dorit totuși să termine etapa înainte de a se retrage. Cu aceste scene în ochi și în minte, sub o ploaie care, ca norul lui Fantozzi, parcă bântuie Giro, pelotonul a pedalat fără tragere de inimă spre Foligno.
Abia în fazele finale echipele de sprinteri încă în cursă au început să tragă pentru a ajunge la un grup de curajoși fugiți. Cannondale, echipa lui Viviani, și Giant Shimano care, după ce a pierdut Kittel, pariază pe Mezgec, au luat partea leului. Dar odată ajunși la cei cinci fugari, la trei km de linia de sosire, a fost francezul Nacer Bouhanni, un adevărat jongler în spațiile înguste și convulsive ale sprinturilor, care a dat lovitura câștigătoare, un bis după succesul de la Bari care confirmă. tânărul transalpin ca cel mai bun sprint încă în disputa la Giro. Al doilea Nizzolo, al treilea Mezgec. Clasament evident neschimbat cu doi australieni mereu pe primele locuri: tot mai surprinzătorul Michael Matthews care a disputat sprintul de ieri în tricoul roz terminând pe locul patru și, al doilea la câteva secunde, Cadel Evans care după lovitura de la Montecassino domină de sus. toți ceilalți rivali pentru victoria finală, în special Quintana și Uran. Cei doi columbieni care astăzi ar putea plănui o contraofensivă pe un traseu menit să-și sporească calitățile de alpinist pur: ajungi în Montecopiolo cu o ascensiune finală de 18 km la 5% după ce urcăm pe Carpegna, muntele pe care l-au antrenat pe Marco Pantani. O adevărată scenă și pentru ambițiile reînnoite ale lui Evans care, însă, ar putea deveni și noul tricou roz.
