Lupta – ei bine, să spunem că antagonismul – dintre fumători și nefumători este din ce în ce mai aprinsă în Japonia. Într-un bloc de apartamente în care majoritatea sunt nefumători, bietul domnul Hojo a fost ostracizat până la punctul în care se gândește să plece. De îndată ce se duce să fumeze pe balcon, chiriașul de la etaj îi sună spunându-i că rufele lui agățate la uscat inhalează mirosul (de fapt, folosește un alt termen mai puțin neutru) de tutun. Alteori, vecinii se plâng că ventilatorul împrăștie fumul din apartamentul lui pe scări...
Într-un alt caz, soția care invită oaspeții (fumători) la cină le pulverizează cu deodorant atunci când apar la ușă. Într-un sondaj privind eticheta fumatului, un eșantion de nefumători a fost întrebat cum s-ar comporta dacă cineva ar începe să fumeze la o întâlnire de afaceri. Aproape jumătate din răspunsuri spuneau: Mă trezesc și plec fără să scot un cuvânt. Ca să nu mai vorbim de întâlnirile „întâlniri”, când, la cel mai mic indiciu de fum, cealaltă jumătate îl „trage” imediat pe nefericit bărbat sau femeie.
