Un membru influent și cultivat al Sinedriului, Nicodim îl urmează pe Isus noaptea și își ascunde credința renăscută ziua. Cincisprezece secole mai târziu, în Europa care a început să se destrame într-un conflict religios care avea să dureze o sută de ani, Calvin i-a condamnat pe protestanți drept nicodemiți care trăiau pe pământurile catolice conformându-se în exterior practicilor religioase oficiale și urmându-și adevărata credință doar in pectore pentru a evita acuzația de erezie. Martiriul este mai bine, spune Calvino. Nu, primum vivere, în schimb socinienii ar spune că îl citează pe Athanasius din De Fuga în Persecutione și pe teologul spaniol Juan de Valdés ar lua aceeași poziție. Provenit dintr-o familie de evrei care s-a convertit la creștinism pentru a nu fi expulzat din Spania și ulterior persecutat și ars pe rug cu acuzația că s-a convertit în secret la iudaism, Valdés, slujitorul secret al Papei Clement al VII-lea, a simpatizat cu Erasmus și Luther, dar și-a păstrat convingerile pentru el și un mic cerc de adepți a reușit astfel un mic cerc de adepți.
În tradiția care merge de la Machiavelli la Leo Strauss și Kojève, nicodemitul pieței de astăzi trebuie să aplice un mod reticent de a se exprima economiei și bursei. Trebuie să aducă un omagiu în exterior paradigmei dominante, aceea a accelerației globale și a pieței bursiere de lungă durată (cu un raliu puternic de vară care tocmai a început), trebuie să fie supraponderat în acțiunile din portofoliu și să poată cultiva îndoieli și nedumeriri noaptea, cu piețe închise și cu câțiva prieteni de încredere. Și așa în timpul zilei, de exemplu, se alătură corului neîntrerupt de voci care afirmă că ascensiunea va dura tocmai pentru că este mult scepticism în jur. Noaptea, la lumina unei lumânări, comentează că poate nu există tot acest scepticism în jur dacă toată lumea, absolut toată lumea, spune cu dezaprobare că există. În timpul zilei, Nicodemite aduce un omagiu redresării puternice care a început deja în Europa și prezintă un portofoliu bogat de bănci și titluri mediteraneene. Când se lasă seara, meditează la cuvintele severe ale lui Otmar Issing, potrivit căruia Germania demontează rapid reformele structurale din ultimul deceniu și își pierde competitivitatea. În ceea ce privește continentul în ansamblu, în afară de relaxarea fiscală acordată de Merkel anul trecut aproape fiecărui partener din zona euro, acesta nu reușește să vadă factori majori de creștere, nu doar la nivel macro, ci și în câștigurile companiilor listate. Pe parcursul zilei, el aderă convins la ideea unei relansări majore care va veni grație măsurilor pe care BCE le pregătește. Seara, influentul Adam Posen a comentat, afirmând de la seminarul BCE de la Sintra că reducerea dobânzii va avea un efect foarte limitat și că euro nu va scădea cu mult sub nivelurile actuale. Di giorno își declară încrederea în măsurile de redresare decise de autoritățile chineze să atingă și anul acesta o creștere de 7.5%. Seara, îl recitește pe Zhiwei Zhang de la Nomura, care notează că aceste măsuri sunt din ce în ce mai frenetice, semn al nervozității guvernului față de creștere care, în realitate, încă încetinește. În timpul zilei își proclamă încrederea în redresarea investițiilor productive în America. Cu toți banii de care dispun, cu un cash flow mare și cu dobânzi atât de mici, este imposibil ca companiile să nu profite de ea pentru a cumpăra utilaje noi și software-uri noi.
Seara, însă, observă că nimic semnificativ nu este încă de văzut și că firmele, hărțuite de raiders activiști, încearcă să-și reducă lichiditățile cumpărând acțiuni proprii sau ale companiilor de achiziționat, nu utilaje. Pe parcursul zilei, Nicodemitul aderă la teoria oficială conform căreia marea accelerare americană a început în vara lui 2013, a suferit o oprire temporară în primul trimestru din cauza vârtejului arctic și se află acum pe cale solidă să confirme și să depășească rezultatele strălucitoare din a doua jumătate a anului trecut. Seara, cu jaluzelele închise, citește și comentează pe Richard Koo care se întreabă dacă excepția, în locul primului trimestru slab, nu a fost întâmplător cea a celor două trimestre puternice care l-au precedat, impulsionate de un ciclu de inventar anormal și de o revenire a imobiliare care s-a dezumflat deja. Ziua, el spune că este convins că obligațiunile vor începe în curând să scadă, așa cum se cuvine atunci când va exista o redresare globală puternică. Seara, nu poate să nu observe încă o creștere a Trezoreriei și a Bundurilor, încurajată cu siguranță de lichiditatea supraabundentă, dar și de temerile Fed cu privire la imobiliare. În timpul zilei, el spune că este încrezător că băncile centrale vor putea gestiona o ieșire nedureroasă din QE în următorii ani și, astfel, să asigure încă mulți ani de creștere globală și piețe de acțiuni. Seara îl recitește pe William White de la OCDE, care notează cum ne vom deplasa prin încercare și eroare într-un teritoriu cu totul nou, cu un risc mare, cel puțin, de volatilitate. Și întotdeauna White este cel care subliniază că, în următoarea recesiune, lumea va avea cu 30 la sută mai multe datorii decât a avut în 2007. Acest dublu standard, zi și noapte, nu este atât de greu de gestionat. Suntem într-o fază în care paradigma dominantă este foarte puternică. Este simplu, este aprobat și difuzat de factorii de decizie și este, de asemenea, foarte atractiv, pentru că îi face pe toți cei care au bani să-l urmărească să se îmbogățească. Rezistența sa este dovedită de dorința pieței de a depozita toate elementele deranjante în sertar. Va fi nevoie nu doar de unul, ci de o serie de evenimente deosebit de dezamăgitoare pentru a-i determina pe toți, dacă există, să se întoarcă la tablă pentru a elabora o altă paradigmă.
Întrucât în momentul de față vedem doar elemente negative izolate sau, precum creșterea dobânzilor oficiale, încă departe, nu există niciun motiv să nu profităm de starea de grație a tuturor piețelor, inclusiv a obligațiunilor. Teza noastră este pur și simplu că putem fi optimiști adulți care se bucură de avantaje fără a avea încredere în noi și fără a ne ascunde problemele. Raționalizarea creșterii prin gândirea că se datorează inevitabil unei lumi mai bune acolo poate fi periculoasă, deoarece te poate face să-ți pierzi treptat simțul riscului și al limitei. Și, deși este probabil că ne aflăm într-adevăr doar la jumătatea ciclului expansionist, este aproape sigur că a doua jumătate va fi mai neregulată și mai volatilă decât prima. Investește-te, așadar, dar nu te orbi. Pozitiv, dar cu capul rece. Nicodim, anti-eroul, a fost în cele din urmă proclamat sfânt. Sărbătoarea lui este 31 august.
