Bayrou se sacrifică. Și o face la momentul potrivit, cel puțin din punctul de vedere al Emmanuel Macron, vedeta în devenire a politicii franceze care țintește direct spre vot la următoarele alegeri prezidențiale: probabil că te va găsi Marine Le Pen, dar mai întâi trebuie să depășească competiția fostului premier (sub președinția lui Sarkozy) François Fillon, candidat de centru-dreapta care se recuperează din „Penelopegate” (scandalul său sotie angajata in Parlament cu un fictiv) dar nu din acest motiv strivit de sondaje.
François Bayrou, liderul mișcării centriste MoDem și obișnuit al alegerilor prezidențiale din Franța (candidase deja de trei ori, din 2002 până în 2012), renunță așadar la a patra candidatura consecutivă la Elysée și decide să-l susțină pe fostul ministru al economiei de Hollande: o bine pentru liderul mișcării liberale „En Marche!”, tocmai într-un moment în care Fillon își reveni în sondaje, care în momentul de față îl văd mereu pe Le Pen în frunte cu 26% teoretic în primul tur, și apoi tocmai provocarea cot-la-cot în jur de 20% între Fillon și Macron. În spatele socialistului Hamon cu 14% și stânga radicală Melenchon cu 11% (O posibilă alianță ar fi adus unul dintre cei doi candidați aproape de Le Pen...).
Al doilea loc pe care Macron, susținut și peste Alpi de fostul premier Matteo Renzi, încearcă să-l apuce, contează foarte mult: practic merită o victorie, având în vedere că toate proiecţiile aveau să-i dea apoi o victorie copleşitoare în turul de tur cu liderul Frontului Naţional. Nu suntem la nivelul plebiscitarului 82% cu care Chirac l-a lichidat pe tatăl lui Le Pen în turul doi din 2002, dar Macron s-ar impune cu un confortabil 60%, procent care scăzuse în ultimele săptămâni dar care acum ar putea fi reconsolidat cu sprijinul lui Bayrou .
Important, însă, este mai întâi să-l depășești pe republicanul Fillon: cât de departe se poate muta mutarea lui Bayrou? Potrivit presei, bătrâna vulpe a politicii franceze nu face de fapt un mare sacrificiu, având în vedere că de data aceasta a fost foarte slab la sondaje. „Nici și cea mai recentă carte-program, Résolution française – scrie Les Echos -, nu a stârnit prea multe discuții”. Și, prin urmare, contribuția sa poate să nu fie atât de substanțială, chiar dacă va fi cu siguranță fundamentală într-o provocare care se va decide cu o mână de voturi, conform previziunilor actuale.
Bayrou, în vârstă de 65 de ani (Macron încă nu împlinește 40 de ani) și o carieră de fermier și profesor de liceu înainte de a se lansa în politică, nu trebuie însă subestimat: la ultimele alegeri prezidențiale, cele din 2012, a încasat 9,1% , dar s-a descurcat și mai bine în 2007, când era încă șeful partidului de centru UDF și era capabil de 18,6% în primul tur, procent care acum aproape că ar merita votul. Scopul comun al lui Macron și Bayrou este să creați un al treilea pol, moderat, o alternativă la pozițiile cele mai extreme și antieuropene și puternic moralizatoare, așa cum scrie presa franceză subliniind că ambii candidați arată cu degetul scandalurile judiciare ale lui Fillon. Va fi suficient?
