Pentru a facilita primirea migranților de către țările europene, Comisia Europeană a avut în vedere, în contextul flexibilității bugetare, să accepte o abatere de la ținta de deficit public în măsura cheltuielilor suportate pentru primirea în sine. În cadrul evaluării proiectului de lege de stabilitate din 2016 (legea de stabilitate), Comisia a precizat că cheltuielile totale pentru migranții susținute de Italia nu vor fi excluse din constrângerile Pactului de stabilitate și creștere, ci doar creșterea cheltuielilor față de anul precedent. Aceasta este o evaluare penalizatoare pentru Italia, care pentru 2016 se așteaptă la aceleași cheltuieli ca în 2015 (aproximativ 3,2 miliarde), care a fost însă egală cu de 2,5 ori media suportată în perioada de trei ani 2011-2013. Comisia a exclus din constrângerile Pactului doar contribuția pe care țările europene o vor plăti Turciei pentru migranții din Siria.
Tratamentul cheltuielilor pentru migranți pare să fie în contradicție evidentă cu dinamica fluxurilor migratorii din ultimii ani, când Italia și Spania au înregistrat cele mai mari creșteri ale incidenței stocului de imigranți (străini rezidenți) asupra populației totale. Începând de la sfârșitul anilor 90, când s-a înregistrat o accelerare a afluxului de imigranți, această incidență s-a mai mult decât triplat: de la 2,4% în 2000 la 8,2% în 2013 (pentru un total de 4,9 milioane de imigranți, care au crescut la peste 5 milioane). în 2015). Potrivit proiecțiilor ISTAT, acesta va ajunge la 11,4% în 2020; în unele provincii se apropie deja de 20% (Milano, Brescia și Piacenza sunt între 18% și 19%). Incidența în 2013 este imediat sub cea observată în Spania (10,7%) și Germania (9,5%), dar în această din urmă țară ponderea a rămas aproape stabilă în timp (8,9% în 2000) .
În viitorul apropiat, și Germania, care primește un număr mare de migranți, va vedea această incidență să crească considerabil, așa cum se va întâmpla în alte țări UE, din cauza deteriorării situației politice din Orientul Mijlociu și, mai ales, a presiunea demografică în creștere în toată Africa (unde se preconizează că populația se va dubla în următorii 40 de ani). De asemenea, Comisia Europeană, în evaluarea proiectului de lege de stabilitate, a precizat că cheltuielile pentru refugiați nu pot fi considerate unice și deci nu pot fi excluse din calculul soldurilor bugetare structurale, contrar a ceea ce se presupunea în actualizarea la DEF de către guvernul italian. Acest lucru duce la o înrăutățire a echilibrului în sine și, prin urmare, necesită o corecție fiscală mai mare. Aceste cheltuieli vor fi luate în considerare numai în limita creșterii față de anul precedent și numai în evaluarea ex-post a traiectoriei de ajustare către obiectivul pe termen mediu, pe baza datelor transmise de autoritățile italiene.
Acesta este un mod de abordare a problemei care nu pare organic sau previzibil sau în concordanță cu tendința fluxurilor migratorii. În schimb, ar putea reprezenta un teren util pentru experimentarea cu un embrion al politicii fiscale europene.
